Interviu cu Mihaela Petrovan, președinta BookLand – Viitorul educației în mediul rural

Mihaela Petrovan și BookLand: O viziune îndrăzneață pentru educația în mediul rural

Mihaela Petrovan, președinta Asociației BookLand, a transformat viziunea “Împreună construim oameni” într-o misiune educațională de anvergură națională. Pornind de la renovarea a 80 de școli rurale, BookLand a evoluat spre construirea unui Campus Preuniversitar Profesional în sistem Dual în Vulturești, Argeș, cu planuri de a extinde modelul în fiecare județ al României în următorii 50 de ani.

Asociația oferă o gamă largă de programe educaționale, de la tabere și întâlniri inspiraționale până la burse generoase pentru elevii excepționali din mediul rural. Prin parteneriate strategice cu companii private și implicarea comunităților locale, BookLand își propune să revitalizeze educația rurală, să combată abandonul școlar și să ofere tinerilor oportunități reale de dezvoltare profesională și personală, contribuind astfel la construirea unei Românii mai educate și prospere.

Ziarul Pozitiv: Cum a luat naștere ideea Asociației BookLand și care este misiunea principală a organizației?

Mihaela Petrovan: Ce repede a trecut timpul… 14 ani, încununați recent prin organizarea primei ediții a Galei BookLand, la finalul lunii noiembrie 2024. Cum s-ar zice, avem buletin! Nu de București, ci de Vulturești, căci din Sept’24 ne-am mutat pe șantier în satul Vulturești, județul Argeș, unde am început să construim primul nostru Campus Preuniversitar Profesional în Sistem Dual.

Revenind la începuturile noastre, însă, trebuie să vă spun că n-am dibuit de la început unde ne va duce viața, dar ne-a fost clar dintotdeauna că trebuie să facem orice pentru a-i recâștiga pe tineri de partea educației. Scopul era bine conturat, drumurile au fost întortocheate, de aceea Asociația BookLand s-a născut ca un târg urban de carte, s-a dezvoltat în organizator de Tabere Coolturale și Conferințe, a crescut ca o misiune dedicată Renovării de școli și grădinițe rurale, implicând multe activități prin intermediul cărora să-i inspire pe adolescenții de pretutindeni, maturizându-se, iată, ca un obiectiv dedicat construirii de campusuri profesionale în toate județele țării.

Viața la sat, cu firescul și provocările ei, ne-a arătat că dacă vom continua doar să reparăm clădiri, fără să avem intervenții la nivelul sistemului educațional în sine, ne vom alege cu școli frumoase, dar pustii. Și asta pentru că tinerii abia așteaptă să plece unde văd cu ochii, pentru că au aflat de la alții că doar plecând au șanse mai mari de a fi respectați și plătiți corect pentru munca lor. Școala tradițională s-a dovedit un eșec – o spunem cu mare durere -, dar aceasta este singura explicație pentru colapsul de pe piața muncii.

După dispariția școlilor profesionale ne-am trezit fără meșteri (sigur vi s-a întâmplat să căutați mult și bine un electrician sau un instalator priceput și să nu găsiți). Companiile caută muncitori calificați, în vreme ce tinerii n-au de muncă (sau au, dar nu vor în țară, ci afară). Trăim un paradox! Angajăm de la mii de kilometri distanță, când la câteva sate distanță mulți lucrează cu ziua pe unde apucă. De aceea, este vital să avem aceste campusuri profesionale în sistem dual, cum este cel pe care îl construim acum în satul Vulturești din județul Argeș, căci acolo îi vom putea educa pe copii învățându-i atât carte, cât și meseria către care simt chemare. Și așa revitalizăm, de fapt, comunitățile rurale. Și, cine știe, când vor vedea că se întâmplă din nou lucruri faine la ei în sat, poate românii își vor dori să nu mai plece, iar dacă sunt plecați, se vor gândi să se întoarcă acasă. Un gând se transformă apoi în acțiune. Așa începe totul.

Impactul în Mediul Rural

Ziarul Pozitiv: În ultimii ani, ați reușit să renovați și să dotați 80 de școli rurale. Ce v-a motivat să vă concentrați pe educația din mediul rural?

Mihaela Petrovan: M-au motivat discuțiile purtate cu copiii pe care i-am întâlnit în taberele noastre, problemele sistemului și disfuncționalitățile generale, lumea ideală în care mi-aș fi dorit să trăiesc (una în care să se pună mai mult preț pe interesele copiilor) și experiențele pe care le-am avut pe plan personal și profesional. Mi-au dat avânt dragostea față de satul românesc (de unde mă trag) și pasiunea pe care o pun în munca mea. Când mi-am dat seama că antreprenoriatul social este cel care mă împlinește în mod real, mi-am dedicat toate resursele – timp, energie, finanțe – asociației.

Ce mă poate motiva mai mult decât ce văd în jurul meu, ce trăiesc, ce simt? În inima comunităților rurale în care am ajuns cu renovările școlilor, am găsit copii sclipitori, dar care se simt abandonați în propria țară de chiar proprii părinți plecați afară „la lucru”. Copii despărțiți cu anii de părinții care locuiesc peste hotare trimițându-le bani, însă neumplându-le golul din suflet… Am găsit nu doar școli dărăpănate, ci și destine ruinate. De aceea, dăruindu-le copiilor din ruralul românesc șansa la o educație de calitate, CONSTRUIM, de fapt, oamenii de nădejde care mâine-poimâine vor forma o societate cu care să ne mândrim! Da, sunt o idealistă și nu mă voi schimba.

Încă visez la o Românie valoroasă de care, atunci când pomenesc, să trezească admirație în ochii străinilor.

Ziarul Pozitiv: Puteți să ne vorbiți despre impactul pe care l-au avut aceste renovări asupra elevilor și comunităților locale?

Mihaela Petrovan: Activitatea noastră de renovare & dotare a școlilor din mediul rural – acest program național, pe care l-am lansat în 2020 sub motto-ul „Împreună CONSTRUIM oameni!“-, a crescut, an de an, ajungând să numere 80 de școli și grădinițe complet transformate și modernizate în 70 de comunități rurale din 40 de județe. Așa se face că, anual, 15.000 de copii vin cu drag în școli moderne și pline de culoare, dotate cu tot ce trebuie pentru a face atractivă învățarea și socializarea.

Suntem mândri că am reușit această performanță fără să apelăm la fonduri europene, doar mobilizând companiile private, autoritățile și comunitățile locale. De la mic la mare, toți s-au implicat. Ca să citez un primar din județul Alba: ʻTotul s-a făcut și cu mult, și cu puțin.ʼ Sau o mămică din Neamț: ʻCe bucurie să vedem o Românie unită pentru copiii noștri!ʼ. Pentru mulți copii școala arată mai frumos decât arată casa în care trăiesc alături de familie…

Acum în școlile renovate e cald, e curat, miroase a frumos și nou… a respect. Mediul e decisiv pentru cât de drept sau strâmb va crește un individ, iar noi ne-am asigurat că facem din școala rurală un loc în care copiii să-și dorească să meargă, zi de zi. Participând la ore și făcând carte, au șanse mult mai mari de a-și schimba felul în care privesc înspre viitor. Până unde vrem să ajungă abandonul școlar din mediul rural, evaluat azi la ~30%?

Ziarul Pozitiv: Care sunt principalele provocări cu care se confruntă copiii din mediul rural în ceea ce privește accesul la educație?

Mihaela Petrovan: Aici sunt multe de spus, pentru că ne găsiți într-un moment în care, încă, stăm și “rumegăm” concluziile unui studiu sociologic pe care l-am făcut recent alături de Unlock. Studiul se numește Părinți la sat și a fost realizat de o companie de cercetare de piață pe teren, în 40 de gospodării din mai multe sate argeșene. Am intrat adânc în realitatea României rurale, printr-o serie de interviuri în profunzime cu părinți din varii categorii socio-economice.

Concluziile, deși privesc situația din Argeșul rural, vorbesc, de fapt, despre probleme sistemice care există la nivel național. Și, deși nu toate familiile intervievate trăiesc în situații financiare-limită, prea multe dintre cazurile întâlnite spun povești triste despre analfabetism, discriminare, abuz și mediu toxic… Povești despre copii la limita puterilor, care apelează la ajutorul serviciilor sociale cerându-se singuri în plasament.

Despre școală, ce să vă spunem? Studiul ne arată că ea este valorizată de toți cei intervievați, pentru că este considerată un pașaport către o viață mai bună, una în care faci banii mai ușor, nemaimuncind “cu cârca”. Părinții cunosc rolul pe care îl joacă educația (mulți trăind încă propriile regrete legate de faptul că au renunțat la școală!) și, cu toate acestea, în multe familii copiii nu sunt susținuți. Părinții nu-i pot ajuta la teme, iar cei mici ajung să se frustreze și să nu-și mai dorească să meargă la școală, unde se simt umiliți și discriminați. Căci, în sala de clasă, copiii sunt deseori judecați de către ceilalți copii (mai ales) în funcție de îmbrăcăminte, accesorii, telefoane – cele mai multe cazuri de bullying fiind cauzate de aceste aspecte.

Unii școlari sunt atât de doritori de-a fi în rândul lumii, încât sunt dispuși să stea ei cu frații mai mici acasă, pentru a putea merge la muncă mamele lor. Poate că nici prin cap nu v-ar fi trecut, dar printre motivele cel mai des amintite de copiii care abandonează școala sunt neputința de a face față temelor și rușinea de a nu avea hăinuțe noi, curate… și „de brand”. Dar cum le putem vorbi părinților despre educație ca fiind prioritară, când ei nu își pot plăti ratele și utilitățile, nu au destulă mâncare să pună pe masă și poartă și stigmatul de „sărac”, pus de comunitate? Ce pot să vă mai spun e că planurile de viitor ale copiilor sunt, de fapt, puternic influențate de puterea financiară și de rolul pe care membrii familiei îl au în comunitate.

Cu toate acestea există un angajament comun: dorința de a rămâne împreună. Părinții vor să nu li se înstrăineze copiii. Își doresc ca aceștia să rămână lângă ei sau măcar aproape de locul unde au crescut, dezvoltându-se pe plan personal și profesional în județul de care aparțin. Și are și logică, fiindcă umăr la umăr vor răzbi mai ușor. E vorba de sprijinul reciproc dintre generații.

Însă trebuie să ne întrebăm și ce fel de suport pot asigura copiii care nu sunt cuprinși în sistemul educațional. Atât timp cât ei nu pot deveni independenți, tot în responsabilitatea părinților vor rămâne, nu-i așa? Deși potențialul lor, credeți-ne, este uriaș! La sat există copiii care, învățând o meserie, ar putea deveni strălucitori pe drumul ales. Iar în Campusul BookLand, unde ne-am propus să le oferim tinerilor acces și la educație de calitate, și la meserii bine plătite și cerute pe piața muncii, le vom reda șansa la o viață demnă și armonioasă. Ca să înceapă să viseze din nou și să aibă motivație.

Campusul Preuniversitar Profesional

Ziarul Pozitiv: Cum a evoluat viziunea BookLand de la renovarea școlilor la construirea unui Campus Preuniversitar Profesional în sistem Dual?

Mihaela Petrovan: Construirea acestui campus profesional în Argeș este pentru BookLand un pas firesc, după experiența acumulată în renovarea & dotarea școlilor de la sat. În centrul campusului am pus viața autentică, conceptul de autogospodărire, dragul de carte, dragul de muncă, tradiții, meleaguri natale, precum și respectul și responsabilitatea ca valori principale.

În acest campus – primul din cele 41 pe care le vom construi la sat, în fiecare județ, în următorii ~50 ani – vom asigura toate ciclurile de învățământ: primar, gimnazial, liceal și postliceal. Dascălii vor preda cu pasiune pentru a forma specialiști pe specializările solicitate de agenții economici din județ, cu care vom semna contracte de pregătire profesională.

Va ocupa o suprafață de 72.000 mp și va avea toate facilitățile necesare pentru cei 300 de elevi care vor învăța aici în primul an (respectiv 1.200 de elevi, după completarea tuturor claselor la capacitate maximă): săli ʻscoase’ în mijlocul naturii, ateliere de lucru, laboratoare, bibliotecă, sală de spectacole, facilități sportive, amfiteatru în aer liber, spații de relaxare, mini-fermă de animale, cantină, brutărie, spălătorie, livadă, grădină de legume și solar.

Și de ce suntem 100% convinși că va fi un model de bune practici? Pentru că este un proiect cu sens și soluții concrete. Încurajează stabilitatea, sustenabilitatea și prosperitatea, noi având convingerea că va reforma învățământul profesional acolo unde-i șade mai bine: la sat. Serios! Haideți să facem acest mic exercițiu! Imaginați-vă că sunteți din nou la școală, dar că vine, în fiecare dimineață, un autocar să vă ia și să vă ducă în campus. Purtați o uniformă curată și frumoasă (cealaltă fiind la spălătorie), însă nu aveți nevoie de ghiozdan. Rechizitele, pe care tot noi vi le asigurăm, vă așteaptă la școală, în propriul dulăpior. Coborâți din autocar, iar micul dejun vă așteaptă la cantină, fiind preparat numai din produse naturale, unele din propria fermă și grădină.

Alături de personalul campusului, elevii din clasele mai mari se îngrijesc de servirea mesei, iar după ce toată lumea a terminat micul dejun, o zi plină de informații noi frumos explicate începe în sălile de clasă de dascăli pasionați. După ce se termină orele, ne revedem la masa de prânz tot în cantină, ca apoi să petrecem cu toții o oră de muncă în beneficiul campusului, de la udatul florilor, ștersul prafului până la pregătirea pâinii în brutărie.

Apoi, timp de încă două ore, facem lecțiile împreună ca, la final, să vă întoarceți acasă tot cu autocarul. Și totul este GRATUIT! Nu sună a tot ceea ce i s-ar putea întâmpla mai bun și mai frumos unui copil? Noi credem că da. Și-apoi, se mai întâmplă un lucru important: liceenii din campusul nostru primesc burse atât de la stat, cât și de la operatorul economic unde își fac orele de practică, devenind, la rândul lor, un sprijin pentru părinți.

Ziarul Pozitiv: Ce vă propuneți să realizați prin acest campus și cum credeți că va schimba el viața elevilor din zona rurală?

Mihaela Petrovan: Visul nostru e să nu ne lăsăm satele să piară și tradițiile să moară, iar Campusul BookLand va fi locul în care educația se întâlnește cu dezvoltarea economică sustenabilă, asigurându-le tinerilor locuri de muncă, stabilitate și un nivel de trai mai bun, alături de motivația de a rămâne în țară. Să fim autentici și să predăm generației ce vine din urmă respectul față de muncă și prețuirea adevăratelor valori! Obiectivul nostru este să devenim cel mai bun formator în învățământul profesional în sistem dual. Vrem să asigurăm cea mai mare rată de retenție, de peste 75%, a absolvenților la agenții economici parteneri. În plus, de ce va fi acest campus diferit față de tot ce s-a făcut până acum în România, în planul învățământului dual? Pentru că la noi copiii vor fi înscriși încă din clasa Pregătitoare. În cei 12-13 ani petrecuți împreună îi vom încuraja nu doar să învețe carte, ci să-și descopere vocația. Și totul treptat, căci vor avea timp să afle, să testeze, să înțeleagă ce li se potrivește, mai întâi trăgând cu ochiul prin ateliere și laboratoare, acolo unde îi vor vedea meșterind pe cei mai mari, iar apoi făcând practică la rândul lor, ca elevi ai claselor de dual. Știm sigur că din campusul nostru vor ieși mecanici auto excepționali, electricieni profesioniști, patiseri pasionați sau lucrători comerciali dedicați. Iar lista specializărilor poate continua, desigur, în funcție de parteneriatele pe care le vom stabili cu operatorii economici din regiune în următoarele luni, companii care apoi vor recruta din rândul absolvenților noștri. Și, de ce nu, tot în campus vom avea șansa de a-i descoperi și pe următorii Eminescu, Porumbescu sau Brătianu, elevii fiind încurajați și sprijiniți financiar prin burse să-și urmeze vocația și să acceseze studii universitare de profil. V-am spus: modelul nostru de învățământ va fi pentru & despre copii. Trebuie doar să avem încredere și în potențialul celor din mediul rural, iar ei ne vor demonstra cât pot fi de harnici sau geniali.

Programul de Burse BookLand

Ziarul Pozitiv: Bursele BookLand oferă o șansă unică elevilor extraordinari din mediul rural. Cum ați ajuns la ideea acestui program și ce impact credeți că va avea pe termen lung?

Mihaela Petrovan: Să vrei să faci mai multe decât au putut părinții și bunicii, dar să te simți legat de mâini și de picioare… cam așa se vede viața când te naști într-un cătun uitat de lume. E un sentiment pe care îl trăiesc cei mai puțin norocoși, care vin pe lume în familii sărace. Sunt șanse mult mai mari, de pildă, să vrei să renunți la școală, dacă ești nevoit să parcurgi zilnic mulți kilometri pe jos pentru a sta în bănculă sau dacă îți faci temele la lumânare! Și cu toate acestea, noi ne-am convins că, la sat, încă există excelență în educație. Adică, elevi care muncesc din răsputeri și depun eforturi uriașe pentru a ținti cât mai sus. De aceea, am cerut ca profesorii să ne recomande elevi excepționali din mediul rural, ca noi să le întindem o mână de ajutor. Fiindcă prea mulți tineri își ratează viitorul, din cauză că părinții lor n-au posibilitatea să-i trimită la liceu și facultate. De fapt, poate nu au nici măcar bani de abonament pe autobuz…

Așa că anul acesta am lansat programul Bursele BookLand, iar în cadrul primei ediții a Galei BookLand, care a avut loc pe 25 Nov’24, am făcut cunoștință cu primii noștri 3 bursieri, pe care i-am premiat pe scena Teatrului Național I.L Caragiale din București. Alături de partenerii noștri, PRO TV (2 burse) și Star Assembly (1 bursă), am putut oferi câte 35.000 EURO celor trei elevi care au făcut performanță la sat, remarcându-se prin rezultatele excelente la învățătură. De ce această sumă? Pentru că astfel le vom acoperi integral elevilor cheltuielile cu transportul, cazarea, masa, rechizitele și alte lucruri necesare pentru următorii 7 ani de studiu, la Liceu și Facultate. Și până la urmă, surprinși am fost și noi, nu doar ei! Pentru că departajarea a fost grea, cei șase finaliști (din peste 100 elevi înscriși) fiind foarte-foarte buni, PRO TV a decis să-i răsplătească și pe următorii trei clasați, dăruindu-le fiecăruia câte-un laptop, un telefon mobil & un premiu de 2.000 EURO, iar noi le-am făcut cadou câte-un loc în Taberele noastre Coolturale.

Și ce frumos e când se întâmplă așa, nu credeți? Noi venim cu inițiativa, iar oamenii generoși plusează! Căci visam să acordăm măcar o bursă, dar ne-am trezit – datorită celor doi sponsori – că vom avea puterea de-a susține trei copii, în loc de unul. Ba mai mult decât atât: noi ne gândeam că premiem trei copii, dar alături de un partener cu inimă mare, care crede în misiunea educațională dedicată mediului rural, ne-am trezit cu premii pentru încă trei! Uraaa!

Suntem tare mândri de acești tineri, să știți! Și, deja, ne gândim cum să ne mobilizăm pentru următoarea serie de bursieri BookLand! Tineri care, datorită lipsei de griji financiare, ajung să își îndeplinească destinul.

Valori și Motivație Personală

Ziarul Pozitiv: Care sunt valorile personale care vă ghidează în activitatea dumneavoastră ca președintă a Asociației BookLand?

Mihaela Petrovan: Nu am un set de reguli – în afară de corectitudine, muncă și disciplină -, ci mai degrabă lecții predate de alții sau învățate din propriile greșeli. Aș începe cu faptul că, în activitatea mea, dictează excelența și performanța. Nu tolerez mediocritatea. Urăsc minciuna. Disprețuiesc hoții. Desigur, învățăm, greșim, creștem, ne perfecționăm, dar nu stagnăm, nu ne plafonăm și nu renunțăm cu una, cu două. Țin enorm la transparență, la onestitate, la cuvântul dat. Îmi pun acest crez în tot ceea ce fac, iar oamenii care vin alături de BookLand, vin pentru că ne împărtășesc nevoia de autenticitate și ne cred atunci când le spunem că ÎMPREUNĂ vom muta munții din loc.

Cred că mulți mă percep ca fiind dură, ciudată și dificilă, însă… nu am timp de pierdut iar eu vreau să apuc să construiesc fiecare campus în parte. Vreau să mor muncind, știind că mi-am îndeplinit visul și am lăsat moștenire copiilor de la sat iubirea mea necondiționată și concretă.

Ziarul Pozitiv: Cum reușiți să mobilizați atât de multe companii și parteneri pentru a susține proiectele BookLand?

Mihaela Petrovan: Sunt convinsă că banii devin o consecință a valorii și muncii noastre, iar cei care ne sprijină cauza o fac pentru că au încredere în noi. Pentru că au fost acolo, poate chiar în poziția copilului nevoiaș de la sat care a îndurat sărăcia, sau poate că își doresc să contribuie la reclădirea unei societăți cu adevărat educate. E ca și când faci demersuri să lași o moștenire valoroasă copiilor și nepoților.

Ca fondatoare a unui ONG preocupat de educație, rolul meu este să mă asigur că prin munca noastră creăm condiții de învățământ mai bune prin proiecte cu sens, care răspund unor nevoi reale. Și facem asta având alături de noi mediul privat de afaceri, căruia îi suntem întru totul și pe deplin recunoscători!

Companiile care susțin Asociația BookLand o fac pentru că recunosc utilitatea proiectelor noastre și pentru că ne împărtășesc viziunea pentru o Românie mai prosperă prin acces la educație & formare profesională. Numai prin investiții susținute, pe termen lung, în învățământ și în proiecte educaționale, putem genera o schimbare palpabilă la nivelul societății. În plus, oamenii au nevoie să se simtă oameni, indiferent de scaunul pe care îl ocupă în cadrul unei organizații. Eu mă duc la ei fără măști și fără retorici pompoase. Nu mi-e teamă de transparență, dimpotrivă, o consider un atu.

Fără a fi onest, nu poți câștiga încredere.

Și niciodată nu cer, fără să mă asigur că am ceva valoros de dat la schimb. Mie îmi place mult ideea de ajutor reciproc, win-win. Nu contează cât ești de mare sau de mic, întotdeauna vei avea ceva de învățat de la cel de lângă tine. Trebuie doar să îți faci timp să asculți. N-ai de unde să-ți iei încrederea de unul singur. Numai de la oameni o poți primi. Validarea muncii și a rezultatelor obținute ne dă energie și vânt în aripi.

Ziarul Pozitiv: Ce înseamnă pentru dumneavoastră personal sloganul “Împreună construim oameni”?

Mihaela Petrovan: Înseamnă tot ce am realizat noi până acum, căci misiunea noastră educațională nu se rezumă la mediul rural (adică doar la renovări de instituții de învățământ). Avem și alte proiecte dedicate tinerilor, pe care le ținem în mișcare cu ajutorul companiilor private care ne susțin, cum sunt rubricile de conținut Gânduri adolescentine – un serial animat despre problemele cu care se confruntă adolescenții, Punct. Și de la capăt – o rubrică creată pentru a-i motiva pe tineri să lupte cu viciile, depresia și dependențele, sau Inspiraționalul – în care sunt dezbătute multe subiecte de interes și de cultură generală. Un alt proiect îndrăgit – Întâlnirile BookLand Evolution – le oferă tinerilor cu rezultate excepționale ocazia de a întâlni elita românească; în mijlocul lor vine câte-un profesionist, din diverse domenii de activitate, căruia îi pot adresa întrebări. Sunt, zicem noi, întâlniri decisive care pot determina îmbrățișarea anumitor cariere sau drumuri în viață.

Tot pentru copii organizăm și Taberele Coolturale, un mix echilibrat de experiențe distractive și educative în mijlocul naturii. Să schimbăm în bine viața tinerilor înseamnă să construim oameni pe temelii sănătoase și zdravene. Pentru că doar prin ei ne vom putea recâștiga respectul de sine și imaginea noastră în lume.

Ziarul Pozitiv: Care a fost cel mai emoționant moment pe care l-ați trăit în cadrul activităților BookLand?

Mihaela Petrovan: Dacă m-ați fi întrebat ieri, mi-aș fi amintit cu siguranță o privire caldă de copil sau, poate, ziua semnării primului contract de sponsorizare cu un partener de cursă lungă al asociației… Mi-ar mai fi venit în minte cele mai prăpădite școli văzute la sat, dar și lumina de pe chipurile copiilor veniți să-și vadă clădirea cea nouă și frumoasă după renovare. În prezent, însă, cel mai tare mă emoționează șantierul campusului nostru. Chit că stau în praf, în ger, în condiții pe care nu multă lume le-ar agrea, eu sunt cea mai fericită să văd cum se construiește, sub ochii mei, o nouă lume în care vor crește copiii de la sat. Trăiesc cu bucurie lucruri pe care nu mă gândeam că le voi trăi vreodată. Cât de norocoasă sunt! Mi se umple inima de fericire când văd utilajele la treabă, muncitorii responsabili și șantierul evoluând de la o zi la alta. Când deschid ochii dis-de-dimineață, mă uit imediat pe geam să văd dacă e vreun nor care să anunțe ploaia. Apoi îi aștept cu ceai și cafea pe muncitori la treabă – îmi place să am conexiunea asta cu ei, fiindcă aflu atât de multe lucruri noi (fur meserie!). Pentru că le-am spus de la bun început că-mi doresc să lucreze cu drag aici și că vom face și noi tot posibilul să le placă, e ca un fel de angajament luat de ambele părți pe care nu avem de ce să nu-l respectăm. Și ei au înțeles misiunea noastră! Faptul că mănâncă o masă caldă la prânz îi unește și mai mult. Cred că nu exagerez când spun că am devenit o echipă. Recunosc, nu mă pricep la construcții, eu terminând Facultatea de Litere… însă, sunt atât de curioasă și doritoare să învăț! Mă salvează curajul pentru că, de fapt, merg „pe sârmă”, n-am nicio plasă de rezistență… Dar știu că din greșelile de acum, voi învăța lecțiile pentru ca următorul campus să fie ridicat și mai repede, și mai eficient.

Mă emoționează în continuare foarte tare să văd că decidenții din companii (owneri, directori HR-Comercial-Marketing-CSR) ne remarcă și vor să se alăture cauzei. Mă emoționează când vin oameni să ne viziteze șantierul și se minunează de proiect! Îmi bubuie inima când aud: Doamne, câte ați făcut de când am fost aici ultima dată! A fost amuzant, de pildă, și când cineva ne-a zis să ne apucăm și de autostrăzi, că sigur le-am termina în timp-record. Noi suntem, însă, doar cu drumul educațional & vocațional, aici ne este concentrarea și sufletul.

Viitorul Educației în România

Ziarul Pozitiv: Cum vedeți viitorul educației în mediul rural din România și care este rolul pe care BookLand îl poate juca în această transformare?

Mihaela Petrovan: Primul campus, cel pe care îl construim acum în satul argeșean Vulturești, va fi inaugurat în Sept’25, iar experiența și bunele practici pe care le vom dobândi aici vor constitui temelia pe care vom construi o rețea națională de campusuri. Pentru că începând cu anul 2026 – 2027, vom începe să proiectăm și să construim și în alte regiuni. Și sperăm ca în următorii 50 de ani să acoperim fiecare județ. Așa că, da, visăm să creăm un sistem durabil și sustenabil care să facă atractiv învățământul profesional dual, să redea valoarea României rurale și să inspire și alte școli să ne preia modelul. Ne bazăm foarte tare pe agenții economici zonali, căci ei sunt, practic, brațele de fier care susțin financiar formatul educațional. Iar elevii BookLand sunt, la rândul lor, miezul viitorului în afacerile acestor operatori economici care înțeleg importanța investiției în formarea profesională a viitorilor lor angajați. Pentru că, până la urmă, cea mai bună investiție pe care o poți face în business este investiția în oameni. Și ce se întâmplă atunci când companiile aleg să îi susțină pe tineri și să creadă în potențialul lor? În loc ca aceștia să emigreze sau să muncească cu ziua prin sat, învață o meserie, rămân în sânul familiei (contribuind la cheltuielile casei), își câștigă respectul în comunitate, iar locul de muncă le este garantat încă de pe băncile școlii.

„Pentru o Românie care învață meserie” e mai mult decât un slogan. Este ceea ce ne poate salva.

Ziarul Pozitiv: Ce sfat ați da altor persoane care doresc să se implice în proiecte educaționale pentru comunitățile defavorizate?

Mihaela Petrovan: Vreau să le transmit că binele zidit se-ntoarce înzecit! Căci nu există o investiție mai trainică decât în educația tinerei generații, fie ea de la sat sau de la oraș. Toți ne dorim să vedem cât mai multe inițiative cu real impact social.

Suntem aici, pregătiți să punem în practică toate planurile BookLand împărtășite cu oameni inimoși care vor să facă bine alături de noi. Iar dacă vreodată le-ar trece prin minte să nu se implice și să renunțe, o să le propun să facă o plimbare prin „cealaltă Românie” – adică prin satele depopulate -, ca să simtă cum trăiește tânăra generație care are nevoie disperată de sprijin pentru a nu-și pierde bruma de încredere rămasă. De fapt, noi avem nevoie de acești tineri mai mult decât au ei nevoie de noi. M-aș bucura să conștientizăm asta toți… E simplu!

Dacă sunteți părinți, gândiți-vă bine între ce oameni v-ați dori să știți că vor rămâne copiii voștri să trăiască. Și acționați în consecință! Noi asta facem.

Haideți să ne unim forțele și să nu mai așteptăm „să facă statul”. PUTEM și noi.