Esența oltenească reflectată pe scena TNB
„Olteanul are limba nițel cam lată și păroasă, vitalitatea, simțul de ordine, practicitatea și elanul spre ordine, cu alte cuvinte, poartă pe un umăr cobilița și pasărea măiastră pe alt umăr.” Petre Pandrea, Brâncuși. Amintiri și exegeze
Teatrul Național București a adus în fața publicului o capodoperă care redefinește comedia neagră românească. “Moroi și păpădii”, în regia și după textul lui Gavril Pătru, este o incursiune fascinantă în universul superstiţiilor și tradițiilor oltenești, construită în jurul unui subiect care, în mod paradoxal, devine un prilej de sărbătoare a vieții, nu de jelire a morții.
Gavril Pătru
“Scrisă percutant, cu un energetism crud, pitoresc dar casant, necruțătoare etic, piesa lui Gavril Pătru cu amețitoarele sale lovituri de teatru finale, lasă, după lectură, spectatorul mental să rătăcească în plin mister.” Dan C. Mihăilescu
Comedia morbidă ca expresie culturală autentică
Deși premisa piesei – înmormântarea capului de familie – ar putea sugera o dramă apăsătoare, spectacolul se transformă într-o autentică explozie oltenească de umor și vitalitate, exemplificând perfect acea “vitalitate” despre care vorbea Pandrea. Gavril Pătru a reușit să creeze un portret de familie caustic și plin de culoare, în care priveghiul devine cadrul perfect pentru dezvăluirea secretelor de familie și a dramelor personale.
“E adevărată, dinamică, incitantă, cu efectele comice ale savurosului grai oltenesc, cu credințele și superstițiile vechi, cu moroi și cu păpădii, cu inevitabilul impact al vieții moderne, totul într-un dozaj delicat, dar eficient, care are toate șansele de a asigura spectacolului un succes durabil.” Lucia Verona
Între păgânism și comedie
Farmecul aparte al spectacolului rezidă în îmbinarea magistrală a comediei cu elementele de ritual păgân, transformate în surse inepuizabile de situații hilare. Personajele se lansează într-o vânătoare de obiecte ritualice necesare pentru trecerea sufletului în lumea de dincolo, amintesc aici legendarul “dinte de babă virgină” – un obiect de o raritate extremă și cu puteri nemărginite în lumea de dincolo, a cărui căutare declanșează unele dintre cele mai savuroase momente ale spectacolului.
Interpretări memorabile
Silviu Biriș, în rolul cumnatului, Costică, prost și mutulică, oferă o interpretare memorabilă care a stârnit valuri de râs în sală. Fiecare expresie facială, fiecare gest al său devine un moment de virtuozitate actoricească, demonstrând că tăcerea poate fi mai elocventă decât orice cuvânt.
Silviu Biriș
Victoria Dicu, în rolul Babei de 1000 de ani, aduce pe scenă o prezență mitică, un personaj ce pare desprins din basmele românești, dar ancorat în realitatea dură a vieții rurale. Interpretarea sa creează un pod între lumea de dincolo și cea pământeană, între superstiție și realitate.
Victoria Dicu
Atmosfera: între groază și amuzament
Elementele de groază, integrate cu măiestrie în țesătura comică a spectacolului, creează o atmosferă unică, de basm întunecat românesc. Sunetele spectaculoase “de moroi” care răzbat periodic din întuneric, acele șoapte distante care îngheață sângele în vene, sunt contrabalansate perfect de replicile savuroase ale personajelor. Scenografia, dominată de chipuri fantomatice care apar și dispar în colțurile întunecate ale scenei, completează această atmosferă de basm macabru transformat în comedie populară. Un element surpriză care adaugă profunzime piesei este apariția periodică a spiritului tatălui, care bântuie scena.
“Clădită pe axa amor fati, a familiei blestemate, tragicomedia se constituie ca spațiul închis pentru o judecată de apoi desfășurată hic et nunc, unde Tatăl, duhul locului, primește iertăciunile rudelor păcătoase și ispășește, cel puțin în efigie, propriile-i vinovății cu mârinimie zeiască și cruzime răzbunătoare de sorginte vechi-testamentară.” Dan C. Mihăilescu
Un triptic oltenesc fenomenal
Spectacolul ne poartă prin toate clișeele amuzante ale satului oltenesc, prin superstițiile care guvernează viața rurală și prin poveștile de viață autentice, toate îmbibate cu acel umor specific, tăios.
“Moroi și păpădii” se încadrează într-un demers mai amplu, fiind parte din ceea ce criticii au numit “triptic oltenesc”, alături de alte lucrări ale lui Gavril Pătru. Această lucrare presocrático-ezoterică încorporează arhetipologic și categorial spiritul oltenesc, duhul locurilor dintre Vulpeni, Balș, Craiova, combinând relativismul, duplicitatea pasivă și ludicul sarcastic, potrivit lui Dan C. Mihăilescu.
“Moroi și păpădii” este mai mult decât un spectacol de teatru – este o călătorie spirituală în esența sufletului românesc, o celebrare a modului în care râsul triumfă în fața morții. Într-o lume conectată, acest spectacol ne invită să redescoperim rădăcinile, tradițiile și limbajul popular, printr-o experiență teatrală autentică și profund emoționantă.
Un spectacol care nu trebuie ratat, o demonstrație a faptului că în cultura noastră, moartea nu este un sfârșit, ci o trecere marcată de ritualuri, superstiții și, surprinzător, de umor salvator – exact acea dualitate oltenească de care vorbea Pandrea: cu cobilița pe un umăr și pasărea măiastră pe celălalt.
Foto Florin Ghioca
Următoarele reprezentații:
- 13 mai 2025 19:00
- 14 mai 2025 19:00
- 23 mai 2025 19:00
Bilete: https://www.tnb.ro/ro/moroi-si-papadii
Notă de accesibilitate
Spectacolul este accesibil persoanelor neurodivergente, însă conține momente cu efecte sonore și luminoase de intensitate medie.
La cerere, TNB oferă informații suplimentare despre momentele cu stimuli intenși.
Citește și:
Recenzie Teatru: “Secundar” de Alexandra Badea – O oglindă a culiselor teatrale
Recenzie Teatru: „Dragi părinți” – Relațiile familiale prin prisma comediei
Recenzie Teatru: O distribuție stelară strălucește în „O Noapte Furtunoasă”
Recenzie: “Iată-ne aici!” – Un musical românesc care atinge coarde sensibile
