Spectacolul cu piesa “Efecte colaterale” de Alexandru Popa la Teatrul NOTTARA

Autor: Liliana Popa

Scriitorii, prozatorii sau dramaturgii au fost mereu atenți, implicați în contemporaneitate, însemnând atitudine, implicare, chiar revoltă, arta teatrului cultivând gândirea ca suport al libertății.

Spectacolul cu piesa “Efecte colaterale” ce se joacă la Teatrul NOTTARA din 2016 este o frescă socială a unei societăți distopice, cu provocările timpului în care trăim cu toții, arbitri ai propriilor efecte colaterale.

Textul lui Alexandru Popa demonstrează implicarea individuală a omenirii în fața provocărilor timpului și hotărârile arbitrare luate tot individual.

Alexandru Popa aduce în prim plan o dramă dublată de presiuni permanente. Cele două cupluri, fericite până la un punct, ajung să se despartă și să se recăsătorească din motive aparent minore, viața lor desfășurându-se ca într-un labirint în care nimeni nu se mai regăsește.

Apare o tensiune a relațiilor augmentată de situații limită în care se trezesc ca în fața unor răspântii ale umanității de azi – preotul care renunță la căsătoria cu Maria, femeia de care era îndrăgostit, realizând că nu poate divorța, credința sa fiind cea care îi luminează calea. Maria, sora scriitorului, sensibilă și dezorientată, se sinucide aidoma personajului creat în roman de fratele său, prozatorul. Primarul, cel de la care pornește întreaga intrigă, renunță și la soție și la amantă, el fiind important, centrul universului propriu, forma de putere dominându-l.

Alexandru Popa sculptează destine, redimensionează personajele.

Piesa se desfășoară într-un joc în dublă cheie. O comedie amară totuși, cu destin neașteptat, dar cu joc ludic, cu umor, suspans, o comedie de moravuri, de limbaj, licențios uneori.

Interpretarea actorilor este foarte bună, stăpâni pe linearitate, de la situații de derapaj până la cele comice.

Vlad Zamfirescu merge pe varianta unui decor simplu: câteva spații în care personajele se mută de la o scenă la alta, câteva interioare de locuință, creionate sumar, în care poveștile unor oameni dintr-un orășel mic de provincie, fără nume, ajung, fără voia lor, parte din scenariile unor filme scrise de unul dintre ei, Manolis, scriitorul devenit peste noapte celebru. Dramaturgul pleacă tocmai de la această idee, cât de mare este impactul vieții reale asupra ficțiunii și invers, cum ficțiunea se răzbună apoi pe viața reală. Și regizorul jonglează cu aceste schimbări de planuri, în multe dintre scene hrănind confuzia dintre personaje fictive și așa-zisa realitate.

Viața amoroasă a celor două cupluri implicate în poveste trece printr-o criză. Primarul Alex și Oana, interpretați de Gheorghe Ifrim și Luminița Erga, sunt cuplul aflat de mult timp într-o criză maritală, atenți la viața socială a comunității, unde el are și aspirații politice. Pe acest fond, legătura lui amoroasă cu o tânără preoteasă de 25 de ani, descoperită de soțul preot, scoate la iveală minciuni, frustrări, tristeți, un carusel imposibil de gestionat. Totul pe un fundal comic irezistibil.

“Efecte colaterale” propune dese schimbări de registru, e un spectacol lung, fără să fie obositor. Ajunge la teme mari pornind de la cotidianul din provincie. Totul se învârte în jurul relației dintre un artist și opera lui, care uneori copiază realitatea. Este o dramă care trece, nemeritat, în plan secund, strivită de celelalte drame, încă și mai mari.

Regia: Vlad Zamfirescu

Scenografia: Bogdan Spătaru

Asistența de regie: Oana Popescu

Ilustrația muzicală: Alexandru Popa

Distribuția:

• Alex – Gheorghe Ifrim
• Manolis – Vlad Zamfirescu
• Kostas – Alexandru Repan
• Ciprian – Dan Bordeianu
• Maria – Nadiana Sălăgean
• Oana – Luminița Erga
• Vera – Diana Roman
• Diana – Ioana Calotă / Laura Vasiliu