De la burnout la „vreau să demonstrez că pot”. Cine sunt oamenii care aleg 10 zile de „stres bun” pe Via Transilvanica

Un studiu observațional derulat de MedLife pe Via Transilvanica încearcă să afle ce se întâmplă cu oamenii atunci când aleg voluntar să iasă din rutina cotidiană și să se supună unei provocări fizice de durată. Primele interviuri realizate în cadrul proiectului conturează șase tipologii de participanți, de la persoane afectate de suprasolicitare profesională până la cei care vor să-și testeze limitele sau să-și recâștige încrederea în propriile resurse.

Studiul se desfășoară în perioada august-septembrie 2026, fiind inițiat de MedLife și susținut de Asociația Tășuleasa Social. Participanții trebuie să parcurgă pe jos cel puțin zece zile pe Via Transilvanica, iar experiența este analizată atât din perspectiva stării fizice, cât și a celei emoționale.

Interesul pentru proiect a fost ridicat încă de la lansare. Potrivit MedLife, obiectivul inițial privind numărul de înscrieri a fost atins în primele 24 de ore, ceea ce a determinat suplimentarea locurilor până la 200. Aproximativ 70 dintre persoanele înscrise au îndeplinit criteriile necesare participării la studiu și au început sau urmează să înceapă traseul.

Dincolo de aventură: nevoia de schimbare și reconectare

Primele interviuri calitative indică faptul că decizia de a petrece cel puțin zece zile mergând pe Via Transilvanica nu este determinată exclusiv de dorința de aventură.

Pentru o parte dintre participanți, experiența apare într-un moment dominat de rutină, suprasolicitare profesională, izolare sau schimbări personale importante. Alții caută să își testeze capacitatea de adaptare, să descopere cum reacționează într-un mediu diferit sau pur și simplu să demonstreze că pot duce până la capăt o provocare dificilă.

Din interviurile realizate până acum, echipa proiectului a identificat șase tipologii, prezentate sub forma unor „paradoxuri ale stării de bine”.

Șase tipologii de participanți identificate în primele interviuri

Paradoxul sensului îi caracterizează pe participanții care vin dintr-un ritm de viață foarte aglomerat, cu numeroase responsabilități. Pe traseu, prioritățile se simplifică: mersul, efortul, natura și obiectivul următoarei zile ajung în prim-plan. Pentru aceștia, desprinderea temporară de lista permanentă de sarcini poate deveni o formă de reconectare cu propria stare de bine.

Paradoxul efervescenței urbane apare în cazul celor care, deși trăiesc într-un mediu permanent conectat, simt nevoia unor relații și conversații diferite. Via Transilvanica poate crea un cadru în care interacțiunile devin mai naturale și se îndepărtează de relațiile strict profesionale sau funcționale ale vieții de zi cu zi.

Paradoxul stresului îi include pe cei care acceptă provocarea într-o perioadă în care trec deja prin schimbări importante, precum o despărțire, un divorț, pensionarea sau încheierea unei etape profesionale. În loc să evite orice solicitare suplimentară, aceștia aleg un obiectiv clar și predictibil, pe care îl pot parcurge etapă cu etapă.

Paradoxul forței uitate se referă la participanții care nu caută neapărat să descopere limite noi, ci să își reconfirme capacitatea de a duce un obiectiv până la capăt. Fiecare zi parcursă devine astfel o dovadă concretă de consecvență și progres.

Paradoxul autocunoașterii îi descrie pe cei interesați să observe modul în care organismul și starea lor de bine reacționează la un context complet diferit de viața obișnuită. Componenta de cercetare a proiectului le permite să urmărească această experiență inclusiv prin datele colectate înainte, în timpul și după traseu.

Paradoxul detoxului activ apare atunci când desprinderea de muncă, ecrane, notificări și mediul urban nu înseamnă repaus, ci înlocuirea unui tip de solicitare cu altul. Mersul și efortul fizic devin o modalitate de a muta atenția către obiective simple și concrete. Este ceea ce unii dintre participanți descriu drept un „stres bun”.

Poate exista și un „stres bun”?

Una dintre temele explorate de studiul MedLife este conceptul de „Good Stress” sau eustres – o formă de stres asociată unor provocări controlate și asumate voluntar.

Proiectul își propune să observe dacă efortul fizic susținut, contactul cu natura, ieșirea din mediul familiar și existența unei motivații personale pot contribui la activarea mecanismelor de adaptare ale organismului.

„Participanții înscriși în proiect au povești și motivații foarte diferite, dar există un lucru care pare să-i unească: aleg voluntar provocarea. Ies din rutină, renunță pentru o perioadă la confort și la o parte dintre stimulii vieții cotidiene și acceptă efortul, oboseala, imprevizibilul”, a declarat Marina Udroiu, Business Intelligence Lead – MedLife.

Ea explică faptul că întrebarea importantă va fi ce rămâne după cele minimum zece zile de mers: dacă experiența generează doar o stare temporară de bine sau dacă pot fi observate modificări mai profunde legate de modul în care participanții își percep propriile resurse și capacitatea de adaptare.

MedLife subliniază însă caracterul observațional al demersului. Datele colectate urmează să fie analizate la finalul proiectului, astfel că primele tipologii prezentate acum descriu motivațiile și experiențele participanților, nu reprezintă concluziile medicale finale ale studiului.

Participanții sunt evaluați înainte și după experiență

Persoanele incluse în proiect beneficiază gratuit de analize medicale și evaluări ale stării fizice și emoționale înainte și după parcurgerea traseului.

Pe durata experienței sunt analizate și motivațiile, dificultățile întâmpinate, emoțiile și schimbările pe care participanții spun că le resimt.

„Mulți dintre participanți nu caută doar o pauză, ci o ruptură reală de ritmul care îi definește zi de zi și un challenge care să îi scoată din zona de confort. Aici apare și una dintre întrebările centrale ale proiectului nostru: ce se întâmplă atunci când, în locul stresului cronic care ne consumă, alegem voluntar o provocare concretă, cu un început, un parcurs și un scop?”, a declarat Ina Bădărău Ilie, Head of Communications, MedLife Group.

La finalul studiului, informațiile colectate vor fi analizate anonim de echipa medicală MedLife, cu obiectivul de a evalua modul în care mersul pe jos pe distanțe lungi, într-un cadru natural și pe parcursul mai multor zile, poate influența sănătatea fizică și emoțională.

Via Transilvanica, un traseu de peste 1.400 de kilometri

Via Transilvanica este primul traseu de lungă distanță din România și a fost creat de Asociația Tășuleasa Social pentru a putea fi parcurs pe jos, cu bicicleta sau călare.

Traseul inițial, inaugurat în 2022 după patru ani și jumătate de dezvoltare, se întinde de la Putna până la Drobeta-Turnu Severin și depășește 1.400 de kilometri.

În 2025, proiectul a început să se extindă către alte regiuni istorice ale României, odată cu lansarea ținutului Terra Borza Teutonica, de aproximativ 170 de kilometri, care a transformat Brașovul în cea de-a treia poartă de intrare pe Via Transilvanica.

Traseul traversează în prezent opt regiuni istorice, zece județe și zone în care se găsesc 12 situri înscrise în patrimoniul UNESCO, promovând turismul lent, natura, cultura și comunitățile locale.

Rezultatele finale ale studiului observațional MedLife sunt așteptate după încheierea etapei de colectare și analiză a datelor din perioada august-septembrie 2026.