S-a născut o stea: Moaghen, artistul care promite să devină o voce majoră în arta românească

Între 13 și 26 septembrie, Galeria Căminul Artei a găzduit expoziția colectivă Corpus vivendi, un exercițiu de forță al studenților din anul al doilea ai Universității Naționale de Arte din București. Sub coordonarea profesorilor Ion Achițenie, Bogdan Mateiaș și Ovidiu Rusu, spațiul expozițional s-a transformat într-un dialog vizual divers, de la compoziții delicate, construite cu finețe, până la lucrări puternice, capabile să capteze privirea de la prima întâlnire.

Dintre toate piesele expuse, o lucrare a reușit să provoace un val neașteptat de reacții: Echilibru în dezechilibru, de Ciprian Moaghen. Colocvial numită „Doamna cu pisica”, pictura impresionează prin maturitatea execuției și fermitatea compozițională – calități rare la un artist aflat încă în faza de formare. Este genul de lucrare care nu doar atrage atenția, ci o și fixează, definind un punct de inflexiune în parcursul unui tânăr creator.

Drumul lui Moaghen nu este însă unul obișnuit. Povestea sa contrastează puternic cu imaginea romantică a artistului dedicat exclusiv atelierului. La 40 de ani, tată a doi copii și student în anul al doilea, Moaghen muncește ca ospătar într-un pub din București pentru a-și susține familia și studiile. În paralel, realizează lucrări aplicate pentru restaurante, crame, puburi sau colaborări editoriale – adaptându-se unui mediu artistic românesc care, după 1990, a cerut adesea artiștilor să se autofinanțeze.

Cu toate acestea, Echilibru în dezechilibru reprezintă un moment-cheie. Impactul lucrării a fost imediat: încă de la prima expunere, un colecționar privat a oferit 10.000 de euro pentru achiziționare – o sumă excepțională pentru un artist debutant. Moaghen a refuzat. Pentru el, pictura este mai mult decât un obiect negociabil: este un reper identitar, o dovadă a unei maturizări artistice în plină formare.

Ciprian Moaghen

Criticii care au analizat expoziția remarcă în arta sa o combinație inspirată de instinct plastic, rigoare compozițională și finețe narativă. Moaghen pare să posede acea rară capacitate de a transforma observația cotidiană în metaforă vizuală, un ingredient esențial pentru o carieră solidă în arta contemporană.

Ascensiunea sa amintește de parcursurile unor artiști care au pornit în condiții dificile, însă au transformat fiecare obstacol într-un instrument al devenirii. Expoziția Corpus vivendi a confirmat apariția unui talent autentic, iar ecourile provocate de „Doamna cu pisica” sugerează că numele lui Ciprian Moaghen va reveni tot mai des în conversațiile despre arta românească a următorilor ani.

Un artist de urmărit – și, foarte probabil, una dintre surprizele plăcute ale noii generații.