Tot mai multă încredere în creditele de carbon, dar politici neclare frânează acțiunea climatică

Două treimi dintre profesioniștii în sustenabilitate au încredere în standardele de carbon și folosesc creditele de carbon ca instrument strategic pentru atingerea obiectivelor climatice. Totuși, aproape jumătate dintre respondenți avertizează că lipsa unor politici publice clare și coerente riscă să încetinească investițiile și impactul real al acțiunilor climatice.

Într-un context global marcat de presiuni economice, incertitudine politică și dezbateri intense privind reglementările ESG, un nou studiu internațional arată că piața creditelor de carbon a depășit faza scepticismului și intră într-o etapă de maturizare. Două treimi dintre profesioniștii în sustenabilitate afirmă că au încredere în standardele de carbon, însă aproape jumătate semnalează lipsa unor politici clare care să sprijine integrarea acestora în strategiile climatice ale companiilor.

Concluziile apar în raportul Carbon Credit Outlook 2025, realizat de SE Advisory Services, divizia globală de consultanță a Schneider Electric, și reflectă o schimbare importantă de mentalitate în rândul liderilor de business și al specialiștilor în sustenabilitate.

De la neîncredere la instrument strategic

Potrivit studiului, două treimi dintre companiile participante utilizează deja standarde susținute de ICROA, iar peste jumătate aplică Principiile Fundamentale ale Carbonului (Core Carbon Principles – CCPs) pentru evaluarea calității proiectelor. Acest lucru indică faptul că infrastructura necesară pentru credite de carbon cu integritate ridicată este deja bine conturată.

Mai mult, 40% dintre respondenți declară că organizațiile lor sunt implicate activ în activități legate de creditele de carbon, pe care le folosesc pentru gestionarea riscurilor climatice, creșterea rezilienței lanțurilor de aprovizionare și generarea de valoare pe termen lung. Privind spre viitor, 55% intenționează să își crească implicarea pe piața voluntară a carbonului până în 2030, în timp ce doar 12% exclud complet aceste instrumente din strategiile lor.

Această evoluție arată că, pentru tot mai multe companii, creditele de carbon nu mai sunt percepute ca o soluție de compromis, ci ca investiții strategice în atingerea obiectivelor climatice și în consolidarea reputației în fața investitorilor și a societății civile.

Soluții bazate pe natură, preferate de companii

Structura portofoliilor de carbon reflectă dorința companiilor de a combina impactul imediat cu perspectivele pe termen lung. Jumătate dintre respondenți acordă prioritate creditelor de eliminare bazate pe natură, precum împădurirea, reîmpădurirea și restaurarea ecosistemelor, apreciate atât pentru reducerea emisiilor, cât și pentru beneficiile aduse biodiversității și comunităților locale.

Pe locul al doilea se află creditele de evitare și reducere a emisiilor, inclusiv proiecte de energie regenerabilă, eficiență energetică și protecția pădurilor. În același timp, soluțiile tehnologice sau hibride – precum captarea directă a CO₂ din aer sau bioenergia cu captare și stocare a carbonului – câștigă teren, fiind prioritizate de 16% dintre respondenți.

Lipsa politicilor clare, principalul obstacol

În ciuda interesului crescut, aproape 46% dintre profesioniștii chestionați consideră că lipsa unor direcții clare privind integrarea creditelor de carbon în cadrele climatice existente reprezintă principala barieră în extinderea implicării. Incertitudinea politicilor guvernamentale este menționată de 40% dintre respondenți ca un alt factor descurajator.

Specialiștii avertizează că aceste lacune riscă să încetinească investițiile private, chiar într-un moment în care nevoia de finanțare este uriașă. Doar țările în curs de dezvoltare ar avea nevoie de aproximativ 1.000 de miliarde de dolari anual până în 2030 pentru a susține tranziția către economii cu emisii reduse de carbon.

Un apel la aliniere și claritate

Raportul subliniază că, pe măsură ce tot mai multe state integrează sisteme de tarifare sau creditare a carbonului în politicile naționale, aceste instrumente vor deveni elemente centrale ale strategiilor de decarbonizare. Pentru ca încrederea existentă să se transforme în impact real, este însă nevoie de o aliniere mai bună între guverne, organisme de standardizare și investitori, în jurul unor cadre clare și credibile.

Mesajul este unul limpede: piața creditelor de carbon este pregătită să joace un rol major în atingerea obiectivelor climatice globale, dar fără politici coerente și predictibile, potențialul său riscă să rămână parțial nevalorificat.