O concluzie simplă care dă de gândit: Brașovul văzut prin ochii unui vizitator

„Frumos oraș, domnule!”

Așa începe o discuție aparent banală, într-o parcare din apropierea Gării Bartolomeu din Brașov, într-o zi de vineri. Un domn prezentabil se apropie și, cu politețe, întreabă:

„Sunteți din Brașov? Cunoașteți orașul?”

Răspunsul vine firesc, dar interlocutorul nu pierde timpul și își continuă povestea. Este din Constanța și, de ani buni, își propune să revină în Brașov — oraș pe care îl știa din perioada de dinainte de 1989, când lucrase timp de zece ani într-o mare uzină.

„Este lăudat de bine și am vrut să văd și eu.”

Cu o zi înainte, își lăsase mașina în parcare, își cumpărase bilet pentru o zi și pornise să descopere orașul cu autobuzul. Prima oprire: Teatrul Dramatic. Prima țintă: vârful Tâmpa.

Drumul până sus, pe lângă magazinul Star și apoi cu telecabina, a fost rapid. Iar odată ajuns, imaginea i-a confirmat așteptările:

„Panorama care se deschide aproape 360 de grade mi-a tăiat răsuflarea. Chiar fără verdele copacilor sau zăpadă, totul este plăcut ochiului. Schimbări mari, în bine.”

După o scurtă plimbare pe Tâmpa Mică, decide să coboare și să continue explorarea orașului. Este deja prânz. Se urcă într-un autobuz articulat, pe linia spre Noua.

Aici, însă, observațiile devin mai nuanțate.

Autobuzul este aglomerat. În zona ușilor, câțiva tineri grăbiți ocupă rapid locurile disponibile. Atmosfera este relaxată, chiar zgomotoasă. Pentru un om obosit, la 67 de ani, căutarea unui loc devine un mic test de răbdare.

„Privesc în jur și constat că aproape toate scaunele sunt ocupate de tineri — de la clasele mici până la liceu.”

Pe culoar, în picioare, rămân persoane în vârstă, o tânără care părea însărcinată, un bătrân cu baston care abia se sprijină de bară.

Imaginea creează un contrast puternic cu ideea de oraș civilizat.

„Frumos oraș sau ‘afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopard’?”, întreabă retoric.

Discuțiile tinerilor sunt zgomotoase, banale, cu un vocabular limitat. Iar gândul merge inevitabil spre o schimbare mai profundă:

„Mă gândeam la evoluția tineretului în doar 25 de ani.”

Caută în autobuz mesaje despre respect sau conduită. Nu găsește. În schimb, observă afișe despre amenzi.

„Să se fi schimbat cei șapte ani de acasă cu 20-25 de ani de viață?”

Pe lângă comportamentul social, apare și o problemă practică: aparatele de validare. Multe, unele nefuncționale, obligând călătorii — mai ales seniorii sau persoanele cu dizabilități — să se deplaseze prin autobuz în căutarea unuia care funcționează.

În final, dialogul revine la tonul cald de la început.

„Eu sunt Doru”, spune vizitatorul.

„Viorel”, vine răspunsul.

„Mă bucur că v-am cunoscut și că m-am convins de frumusețea Brașovului — oraș mare, scump, curat, bine condus. Dar, din ce am observat, parcă e prea puțin respect.”

Concluzia este simplă, dar apăsată:

Un oraș poate fi frumos prin clădiri și peisaje, dar adevărata lui valoare stă în oameni — în respect, în atenția față de ceilalți, în gesturile mici care definesc conviețuirea.

„Sănătate și drum bun!”, își iau rămas-bun cei doi.

Iar în urmă rămâne o reflecție care nu acuză, dar invită la gândire:

Brașovul merită vizitat.
Dar merită, în egală măsură, și trăit cu mai mult respect.

Articol consemnat pe baza notițelor lui Viorel Țepeș (74 de ani), transmise pentru publicare în Ziarul Pozitiv.