Lecții Globale: Ce putem învăța din programul Australiei de energie solară gratuită

Acest articol face parte din seria „Lecții Globale” a Ziarului Pozitiv, un proiect editorial dedicat analizării celor mai inovatoare politici, programe și soluții adoptate în lume. Scopul seriei este să identifice bune practici internaționale și să exploreze modul în care acestea pot inspira România în propriul drum către progres, sustenabilitate și dezvoltare inteligentă.

Australia a lansat una dintre cele mai ambițioase inițiative din tranziția energetică globală: programul Solar Sharer, prin care gospodăriile vor primi trei ore de energie solară gratuită pe zi în perioadele cu producție maximă. Programul devine operațional în iulie 2026, în Queensland, New South Wales și South Australia, cu extindere la nivel național în 2027.

Motivul este simplu: Australia generează atât de multă energie solară la mijlocul zilei, încât sistemul înregistrează surplusuri constante. În loc să piardă această energie, guvernul o transformă în avantaj direct pentru populație, stimulând consumul inteligent și reducând presiunea pe rețea.

Această abordare ridică întrebarea: ar putea România să aplice un model similar?

Unde se află România: un boom al prosumatorilor, dar o provocare a stocării

Prosumatorii români – un fenomen național în plină creștere

România a devenit în ultimii trei ani unul dintre liderii europeni în creșterea numărului de prosumatori. Conform celor mai recente date ale autorităților energetice:

• România a depășit 100.000 de prosumatori în 2024.
• Puterea instalată a acestora a trecut de 1.500 MW, echivalentul unui reactor de la Cernavodă.
• Lunar, rețeaua se extinde cu mii de noi instalații fotovoltaice rezidențiale.

Această explozie arată un apetit public uriaș pentru energie verde – însă mai arată și o vulnerabilitate structurală: o mare parte din energia solară produsă în miezul zilei nu este stocată.

Capacitatea de stocare – diferența majoră dintre România și Australia

Australia a investit peste un deceniu în sisteme ample de stocare și flexibilitate, printre care:

• sisteme de baterii de sute de MW (ex.: Hornsdale Power Reserve),
• proiecte de stocare prin hidrocentrale de tip „pumped hydro”,
• infrastructură digitală pentru gestionarea fluxurilor de energie.

România are, în prezent:

• aprox. 10 MW de stocare operațională în baterii (proiecte mici private),
• 0 MW sisteme publice de mari dimensiuni, în exploatare,
• proiecte planificate de 1.000 MW în stadiu de finanțare sau autorizare, dar încă nefinalizate.

Singurul avantaj major al României este potențialul hidroenergetic, care, dacă ar fi integrat într-un sistem modern de stocare prin pompare, ar schimba radical dinamica pieței energetice.

Poate România replica modelul australian? Întrebarea depinde de trei factori

1. Cantitatea de energie verde disponibilă în miezul zilei

România are o producție solară tot mai mare, însă nu la nivelul Australiei, care are printre cele mai ridicate radiații solare din lume. Totuși, în anumite zile din primăvară și vară, România produce surplus solar pe anumite intervale.

2. Capacitatea de stocare

Aici se află diferența cheie. Fără stocare, surplusul solar este volatil și dificil de gestionat, ceea ce limitează posibilitatea introducerii unor intervale gratuite de energie.

3. Digitalizarea contorizării

Australia cere obligatoriu smart meters. România este în proces de implementare, însă ritmul este încă lent, iar fără contorizare inteligentă nu poate exista un program dinamic de tip „energie gratuită în anumite ore”.

În 2024, Transelectrica a lansat o aplicaţie-pilot de prognoză a producţiei de energie a prosumatorilor, estimând energia livrată de panourile fotovoltaice la nivel naţional şi judeţean, cu o perspectivă de 1–2 zile înainte. La sfârşitul lunii mai 2024, capacitatea instalată cumulată la prosumatori a ajuns la 1.780 MW — un semnal clar că energia solară descentralizată devine o componentă relevantă a sistemului energetic românesc.

Lecția globală pentru România

Modelul australiei arată cât de departe poate ajunge o țară atunci când își combină:

• investițiile masive în regenerabile,
• digitalizarea infrastructurii,
• o strategie clară pentru stocare,
• politici curajoase orientate spre cetățean.

România are un potențial real să urmeze aceeași direcție. Prosumatorii sunt deja un motor de transformare, iar proiectele majore de baterii și stocare hidro pot pune țara pe harta țărilor cu energie verde abundentă.

Cu suficiente investiții și o strategie coerentă, România ar putea ajunge la un punct în care o parte din energia solară generată la prânz să fie oferită populației în mod gratuit — nu ca excepție, ci ca politică națională.

Din aceeași serie:

Lecții Globale: Ce ne-au învățat Estonia, Polonia, Regatul Unit la Summitul pentru Guvernanță Digitală 2025

Lecții Globale: Când sportul devine politică națională – Malta oferă tinerilor 6 luni gratuite la sală

Canada: Lecția globală a diversității, incluziunii și a conștiinței istorice