Carnea de pui, dincolo de etichete: ce este reglementat și ce este doar percepție

Dacă ați cumpărat măcar o dată carne de pui, probabil ați observat pe etichetă mesaje precum „crescut la sol”, „fără hormoni” sau „fără antibiotice”. Ele inspiră încredere și pot influența alegerea de la raft. Dar câte dintre aceste afirmații reprezintă beneficii exclusive și câte descriu, de fapt, reguli pe care toți producătorii sunt obligați să le respecte?

Consumatorii sunt astăzi mai informați și mai atenți ca oricând la ceea ce pun în coșul de cumpărături. Citesc etichetele, compară produse și încearcă să aleagă varianta pe care o consideră cea mai sigură pentru familie. În același timp, companiile comunică tot mai mult despre trasabilitate, bunăstarea animalelor și siguranța alimentară.

Există însă o diferență importantă între ceea ce reprezintă o obligație legală și ceea ce este perceput drept avantaj competitiv.

Puțini consumatori știu că industria avicolă din Uniunea Europeană funcționează după unele dintre cele mai stricte reguli din sectorul alimentar. De la condițiile de creștere a păsărilor și utilizarea medicamentelor veterinare până la transport, procesare și comercializare, fiecare etapă este reglementată și verificată de autoritățile competente.

Știați că… „crescut la sol” nu este o excepție când vine vorba despre puii de carne?

Una dintre cele mai răspândite percepții este că doar anumite produse din carne de pui provin din păsări crescute la sol, în timp ce restul ar proveni din alte sisteme. În realitate, în Uniunea Europeană, puii crescuți pentru producția de carne sunt crescuți la sol, în conformitate cu normele europene privind bunăstarea animalelor. Mențiunea „crescut la sol” nu reprezintă o caracteristică distinctivă pentru carnea de pui, ci descrie sistemul standard de creștere aplicabil în UE. Diferențele dintre produse sunt date de alți factori, precum sistemul de creștere, condițiile de bunăstare asumate de producător și standardele de calitate aplicate pe întregul lanț de producție. Așadar, atunci când pe etichetă apare mențiunea „crescut la sol”, aceasta descrie modul obișnuit de creștere al puilor pentru carne, conform legislației europene, și nu o caracteristică exclusivă a unui anumit produs.

Diferențele dintre producători apar în alte zone: în măsura în care controlează întregul lanț de producție, de la producerea furajelor și creșterea păsărilor până la procesare și distribuție. Investițiile în bunăstarea animalelor, biosecuritate, controlul microclimatului, trasabilitate și monitorizarea fiecărei etape sunt cele care fac diferența în ceea ce privește consistența calității și siguranța produsului final.

Știați că… hormonii sunt interziși prin lege?

Puține mituri sunt atât de persistente precum cel al hormonilor de creștere. Realitatea este mult mai simplă: legislația europeană interzice utilizarea hormonilor pentru stimularea creșterii păsărilor. Respectarea acestei reguli este verificată periodic prin programe oficiale de control desfășurate de autoritățile sanitar-veterinare din toate statele membre, iar rezultatele sunt evaluate și publicate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA), instituția independentă care oferă consultanță științifică Uniunii Europene în domeniul siguranței alimentelor. În ceea ce privește România, cel mai recent raport EFSA privind monitorizarea reziduurilor de medicamente veterinare și a substanțelor interzise, publicat la 26 februarie 2024, arată că, dintre cele 2.721 de probe de carne de pasăre analizate pentru hormoni și alte substanțe monitorizate la nivel european, nu a fost identificată nicio probă neconformă.  (https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.2903/sp.efsa.2026.EN-9913)

În Uniunea Europeană, producătorii pot utiliza pe etichetă mențiuni precum „Fără hormoni” sau „Fără hormoni de creștere”, însă acestea trebuie să fie însoțite de precizarea că utilizarea hormonilor este interzisă prin legislația europeană. Altfel spus, afirmația nu descrie un avantaj competitiv al produsului, ci face referire la o cerință legală aplicabilă întregii industrii avicole din Uniunea Europeană.

(https://food.ec.europa.eu/food-safety/chemical-safety/hormones-meat_en?prefLang)

Progresul din avicultură este explicat prin ameliorarea genetică, îmbunătățirea furajării, condițiile de bunăstare și managementul fermelor, nu prin utilizarea hormonilor. Din acest motiv, atunci când astfel de mențiuni apar pe etichetă, nu fac decât să producă confuzie pentru că hormonii nu sunt autorizați pentru utilizare în producția avicolă la nivelul UE.

Știați că… antibioticele nu ajung în carnea care ajunge pe raft?

Acesta este, probabil, unul dintre subiectele care generează cele mai multe întrebări pentru că de multe ori, de fapt,  se face o confuzie între administrarea unui tratament unui animal atunci când este bolnav și prezența reziduurilor de antibiotice în carnea care ajunge pe raft.

În Uniunea Europeană, există reglementări stricte care permit utilizarea antibioticelor doar atunci când sănătatea animalelor o impune și numai sub supraveghere veterinară, iar după administrarea unui tratament, există o perioadă de așteptare obligatorie, în care animalul nu poate intra în circuitul alimentar. Doar după expirarea acestei perioade și după respectarea tuturor cerințelor legale, carnea poate fi comercializată.

O comparație relevantă se poate face cu practica din medicina umană, unde, de cele mai multe ori, prescrierea antibioticelor se face fără efectuarea prealabilă a unei antibiograme. În cazurile în care tratamentul nu dă rezultate, acesta este înlocuit cu un antibiotic de spectru mai larg. În cazul păsărilor, o astfel de abordare nu este permisă. Prescripția medicului veterinar este posibilă doar în urma unui examen clinic, a recoltării de probe, a obținerii unui buletin de analiză și a testării sensibilității bacteriei izolate (antibiogramă). Această diferență reflectă nivelul ridicat de rigoare și responsabilitate pe care îl aplicăm în tratamentele veterinare, în acord cu principiile bunăstării animalelor și cu cerințele de siguranță alimentară asumate la nivel european.

În plus, toate produsele de origine animală sunt supuse unor programe oficiale de monitorizare a reziduurilor, în România controale oficiale fiind realizate de ANSVSA și DSVSA. Acestea verifică produsele prelevând mostre atât de la producători, cât și din magazine și analizând mai multe substanțe de interes pentru siguranța alimentară precum antibiotice, hormoni, pesticide sau metale grele.În România, Programul Național de Monitorizare a Reziduurilor verifică anual mii de probe din produse de origine animală. În 2026, și Comisia Europeană a confirmat funcționarea acestui sistem de control: în urma unui audit privind utilizarea furajelor medicamentoase, sistemul românesc a fost evaluat ca fiind conform, fără recomandări de remediere.

De aceea, mențiuni precum „crescut fără antibiotice” sau „zero antibiotice” descriu modul în care au fost crescute animalele, nu faptul că celelalte produse ar conține antibiotice. Indiferent de mesajele de pe etichetă, toată carnea comercializată legal trebuie să respecte aceleași standarde europene privind reziduurile și să fie sigură pentru consum.

Știați că… apa din caserolă are o explicație naturală?

Puțini consumatori nu și-au pus măcar o dată întrebarea: „De ce lasă puiul apă în tigaie?” Explicația ține de biologie, nu de practici comerciale: carnea de pui conține în mod natural aproximativ 75% apă. În timpul păstrării la rece și ulterior în timpul preparării termice, o parte din această apă este eliberată în mod firesc. Regulamentele europene stabilesc inclusiv limite clare privind conținutul total de apă admis în produs, iar acestea sunt monitorizate permanent atât de producători, cât și de autoritățile competente.

Prin urmare, lichidul observat într-o caserolă sau în timpul gătirii reprezintă un fenomen natural și nu dovada că produsul ar fi fost injectat cu apă.

Știați că… o caserolă cu folia ușor bombată poate fi un semn că produsul este ambalat corect?

Mulți consumatori asociază instinctiv o folie ușor tensionată cu alterarea produsului, dar în cazul cărnii proaspete de pui, explicația este una tehnologică. Carnea nu fermentează, iar motivul pentru care găsim unele caserole cu folia puțin bombată este acela că au fost ambalate în atmosferă protectoare (MAP). Aceasta presupune inlocuirea aerului obișnuit din interiorul caserolei cu un amestec controlat din aceleași gaze pe care le respirăm, dar în proporții calculate științific. Acest amestec controlat de gaze alimentare contribuie la păstrarea prospețimii produsului mai mult timp, fără utilizarea conservanților. Folia ușor bombată apare în primele 24-48 de ore de la ambalare și  este un efect normal al diferenței de presiune dintre gazele din interiorul ambalajului și aerul din exterior, nu un semn că produsul s-a alterat. Pe măsură ce gazele se stabilizează, folia revine, de regulă, la aspectul obișnuit.

Această tehnologie este utilizată pe scară largă în industria alimentară și reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de menținere a calității produselor proaspete. În sectorul avicol din România, TRANSAVIA a fost primul producător care a investit în introducerea ambalării în atmosferă protectoare (MAP), contribuind la modernizarea modului în care carnea proaspătă de pui este păstrată și ajunge la consumatori, fără utilizarea conservanților.

Desigur, ca în cazul oricărui aliment proaspăt, ambalajul trebuie să fie intact, iar produsul trebuie păstrat și transportat în condițiile de temperatură indicate pe etichetă.

Dincolo de etichetă, contează ceea ce nu se vede

Eticheta este importantă, dar spune doar o parte din poveste. O parte dintre informațiile de pe ambalaj sunt impuse prin lege și au rolul de a informa corect consumatorul, iar altele sunt opțiuni de comunicare ale fiecărui brand, menite să diferențieze produsul pe raft și, de aceea, atunci când alegem un produs, este bine să facem diferența între ceea ce reprezintă o obligație legală și ceea ce ține de poziționarea comercială. În fond, siguranța unui aliment este rezultatul regulilor și al controalelor care se aplică tuturor, în timp ce multe dintre mesajele de pe etichetă spun, înainte de toate, o poveste de marketing. .

Dincolo de ceea ce poate fi citit pe etichetă, calitatea unui produs se construiește în fiecare etapă a procesului de producție. De la cultivarea cerealelor pentru hrana păsărilor și fabricarea furajelor, la reproducție, incubație, creștere, procesare, ambalare și distribuție, fiecare verigă contribuie la siguranța și calitatea produsului final. Pentru consumator, diferențele relevante dintre producători țin de gradul de control asupra acestui lanț, de trasabilitate, de investițiile în tehnologie, de sistemele de verificare și de consecvența cu care sunt respectate standardele de calitate.

Alegem mai bine atunci când înțelegem mai bine

Miturile despre carnea de pui au apărut, de cele mai multe ori, din lipsa informațiilor sau din interpretarea incompletă a unor realități din industrie. Repetate suficient de des, ele au devenit percepții care influențează deciziile de cumpărare. De aceea, înainte ca expresii precum „crescut la sol”, „fără hormoni” sau „fără antibiotice” să fie considerate avantaje exclusive, merită înțeles contextul legislativ în care funcționează întreaga industrie avicolă europeană.

Diferențele reale dintre producători se construiesc prin responsabilitate, investiții și transparență. Iar atunci când companiile aleg să explice deschis modul în care produc alimentele, consumatorii câștigă cel mai mult: au acces la informații verificate, pot face alegeri bazate pe fapte și privesc eticheta dintr-o perspectivă mult mai echilibrată.

Într-o perioadă în care informația circulă cu o viteză fără precedent, poate că cea mai importantă întrebare nu este „ce scrie pe etichetă?”, ci „ce înseamnă, de fapt, ceea ce scrie pe etichetă?” Iar răspunsul începe întotdeauna cu informația corectă.

Articol documentat cu sprijinul echipei de specialiști TRANSAVIA.