Într-o epocă în care fiecare titlu despre inteligența artificială sună fie ca o profeție salvatoare, fie ca o condamnare inevitabilă, Carla Giaca – Managing Director la CS Company – reușește să redea tehnologiei un context uman, aproape tandru. Articolul ei recent, The Gilded Algorithm: AI as the Rococo of Branding, publicat pe platforma Linkedin, vorbește despre ceva mult mai important decât performanțele unui model de limbaj: felul în care alegem să-i spunem povestea.
Carla scrie cu un ochi critic, dar și cu multă curiozitate, despre cum AI-ul a devenit un spectacol baroc: promite eficiență absolută, dar ne obligă să petrecem ore în șir căutând formularea perfectă a unui prompt. Ne vinde iluzia de control și de superioritate intelectuală, când, de fapt, tehnologia e o oglindă: reflectă dorințele, temerile și nevoia noastră profundă de a ne simți relevanți.
Aproape poetic, Carla compară AI-ul cu rococo-ul – un curent artistic excesiv de ornamentat, care masca frica de schimbare a aristocrației. La fel, în branding, algoritmii devin decoruri strălucitoare ce încearcă să ascundă incertitudinea despre ce mai înseamnă să fii om. Însă, dincolo de aceste metafore, rămâne o întrebare simplă, pe care niciun model nu și-o pune: Care e sensul a tot ceea ce facem?
Textul ei continuă direcția setată de articole ca cel din Ziarul Pozitiv – Wellbeing: Armonia minții, trupului și sufletului – unde echilibrul e cheia. Între automatizare și simțire, între accelerare și pauză, între eficiență și o simplă privire sinceră.
Într-un mod subtil, Carla amintește că AI-ul este doar un produs – nu o religie, nu o filosofie supremă, ci un instrument pe care îl putem folosi cum alegem. Și tocmai de aceea, exemplul celebrului George Dantzig rămâne relevant:
În anul 1939, un tânăr matematician de 25 de ani pe nume George Dantzig studia la Universitatea din California. Într-o dimineață, a întârziat la cursul de statistică și a copiat de pe tablă două probleme. Fără să știe că erau considerate imposibil de rezolvat, le-a tratat ca pe niște exerciții obișnuite. Câteva zile mai târziu, le-a rezolvat.
Poți realiza ceea ce pentru ceilalți pare imposibil – atât timp cât nu te convingi singur că este, într-adevăr, imposibil.
Așa este și cu AI-ul. Dacă îl privim ca pe un oracol, riscăm să-i cedăm controlul asupra propriei creativități. Dacă, în schimb, îl tratăm ca pe un set de unelte sofisticate, putem păstra vie acea parte din noi care întreabă, simte și visează.
Pe Carla Giaca o cunosc de ani buni. Am participat împreună la multe activități sociale și proiecte de sprijin al talentelor la nivel național. Dincolo de expertiza ei în comunicare strategică, rămâne un om care își păstrează firescul și dorința sinceră de a construi punți între oameni.
Așa cum se spune – omul se cunoaște după cum merge și privește. Iar Carla este exact acel om care are o poziție fermă atunci când pășește, dar o privire plină de blândețe, curiozitate și dorința de a ajuta.
Autor: George Vâlcu
Citește și:
Atragem ceea ce suntem: O reflecție despre energia pe care o emitem în lume
Viața este precum apa unui izvor, ea curge și nu se mai întoarce niciodată de unde a plecat



