Cum construim orașe inteligente cu adevărat: exemplul Bucureștiului și al Pragăi

Într-o perioadă în care aproape fiecare oraș european își adaugă eticheta „Smart City” în planurile de dezvoltare urbană, experiențele recente din Praga și București demonstrează un adevăr esențial: tehnologia nu face un oraș inteligent, oamenii o fac.

Carla Giaca, Managing Director la CS Company

Această concluzie reiese clar dintr-o postare publicată pe LinkedIn de Carla Giaca, expert în comunicare strategică, după participarea la Czech–Romanian Conference on Sustainable Cities and Communities, desfășurată recent la București, sub egida Ambasadei Republicii Cehe și a Smart Cities of Romania Cluster.

Praga: Oraș inteligent construit pe nevoile reale ale oamenilor

Praga se confruntă zilnic cu o problemă familiară multor capitale europene: congestia urbană, într-un oraș unde există aproape o mașină pentru fiecare locuitor. Totuși, orașul nu vede tehnologia ca pe un scop final, ci ca pe un instrument integrat atent în nevoile reale ale cetățenilor.

Un exemplu concret este proiectul Europe Avenue (Evropská Street), coordonat de prof. Miroslav Svítek de la Universitatea Tehnică din Praga. Această zonă funcționează ca un laborator urban viu în care sunt testate soluții pentru viitorul mobilității: transport multimodal, date deschise, simulări digitale și modele urbane ontologice. Toate acestea sunt gândite să fie parte din viața reală, nu doar demonstrații tehnologice închise în laboratoare.

București: Pilotări rapide, colaborare și adaptare continuă

La București, orașul cu cea mai densă populație din Europa de Est, soluțiile rapide și colaborative devin o prioritate. Assoc. Prof. Florin Băltărețu, de la Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB), coordonează componenta românească a proiectului european PilotInnCities, derulat în parteneriat cu 11 entități din 6 țări.

Prin această inițiativă, Bucureștiul contribuie la testarea în timp real a unor soluții pentru infrastructură și mobilitate, folosind metoda „agile piloting” – adică pilotaje rapide realizate în colaborare cu autorități, mediul academic, companii și societatea civilă. Scopul nu este tehnologia în sine, ci răspunsuri rapide și adaptabile la provocările urbane.

Smart City: O comunitate, nu un software

Proiectul Smart Prague, menționat de Viktor Beneš, aduce în spațiul public soluții civic tech, precum cutiile digitale de feedback, prin care cetățenii pot semnala nevoi locale în timp real. Modelul se concentrează pe ascultarea comunităților, nu pe bombardarea lor cu tehnologii inutile.

Lecția principală: Orașele inteligente încep cu oameni, nu cu senzori

Concluzia conferinței este clară: orașele inteligente nu încep cu senzori sau tablouri de bord digitale, ci cu întrebări bine puse, empatie și colaborare deschisă. Comunicarea devine o infrastructură esențială. Fără dialog și înțelegerea nevoilor reale, nicio soluție tehnologică nu va transforma orașele în locuri mai bune pentru oameni.

Carla Giaca subliniază în postarea sa pe LinkedIn că „Smart City” nu înseamnă inovație izolată, ci urbanism centrat pe oameni, cu tehnologie folosită în sprijinul comunităților. Este o lecție pe care și Bucureștiul, și Praga au învățat-o și o aplică în mod concret.