Doctorul în Achiziții Ep. 10 – Comisia de evaluare cu spatele la două ziduri – tergiversare și derulare

Autori: Ovidiu Slimac – Timișoara și  Alin Izvoran – București

În lumea achizițiilor publice, unde legea dansează pe marginea procedurii, iar comisiile încearcă să țină pasul, seria Doctorul în Achiziții revine cu un nou diagnostic: „Comisia de evaluare cu spatele la două ziduri – tergiversare și derulare.”

Un episod în care timpul nu mai curge, ci ticăie ca o amendă iminentă, articolele 214 și 224 devin personaje principale, iar evaluatorii – pacienți ai propriilor termene. Cu umor fin și luciditate administrativă, Doctorul pune degetul pe rană: între respectarea legii și supraviețuirea procedurii, există o zonă gri în care se lucrează cu cafea tare și nervi elastici.

Un text despre echilibru, absurditate și rezistența birocratică — adică despre realitatea noastră zilnică, spusă cu ironie și inteligență procedurală.

Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă:

Luni dimineață, ora 09:05. Comisia de evaluare s-a adunat solemn, în jurul unei mese încărcate cu cafele reci și articole de lege imprimate la duplex, pentru economie. Pe ușa sălii, un afiș improvizat: „Evaluarea începe azi. Poate.”

Președintele comisiei, cu aerul unui general în campanie, citează din Legea 98/2016, Articolul 214, ca pe un psalm:

„Comisia are obligația de a finaliza evaluarea ofertelor în termenele stabilite prin lege…”

Membrii dau din cap grav, de parcă termenul ar fi o entitate mistică, nu o realitate. Unul îndrăznește:
– Dom’ președinte, dar termenul ăsta… e lucrător sau calendaristic?
– E exploziv, răspunde Doctorul în Achiziții. Dacă-l depășești, activează Articolul 224 – alineatul care doare: contravenție.

Între două ziduri

Pauză. Cineva toarnă cafea. Altul oftează.Un membru șoptește:
– Și dacă nu terminăm evaluarea la timp?
– Simplu, zice Doctorul, cu un zâmbet amar. Ori ne ia Curtea de Conturi, ori ne ia DNA. Alegeți peretele după care vreți să stați: tergiversare sau derulare.

Încep discuțiile: unii citesc oferte, alții le citesc invers. Cineva confundă DUAE-ul cu o poezie suprarealistă.

„A depus tot ce trebuia, dar nu e clar dacă a înțeles ce trebuia să depună.”
„Atunci e conform parțial,” zice altul.
„Conform cu ce?”
„Cu starea de spirit.”

În final, Doctorul notează:

„Comisia de evaluare nu mai e organ deliberativ. E grup de suport emoțional.”

Recomandarea din Timișoara

Dacă vrei să respecți legea, trebuie să fii și jurist, și psiholog, și profet. Articolul 214 îți spune când, articolul 224 îți amintește de ce te doare capul. Iar între ele… e o tăcere procedurală în care orice greșeală costă mai mult decât o ofertă neconformă.

Doctorul din Timișoara amintește de Raportul Curții de Conturi pe anul 2024:

„În prea multe din procedurile analizate, comisiile de evaluare au depășit termenele legale, fără justificare documentată, generând riscuri de anulare și litigii.” (Sursa: Curtea de Conturi, Raport anual 2024, secțiunea Achiziții Publice.)

Comentariul Doctorului:

„Când prea multe comisii ratează termenul, nu mai vorbim de excepție. Vorbim de simptom sistemic. Și dacă nu tratăm cauza – lipsa de pregătire, de resurse și de claritate legislativă – vom continua să dansăm între articole, cu pași de contravenție.”

Doctorul în Achiziții din București răspunde:

Dragă Doctorule din Timișoara,

„Exact! Și dansul ăsta nu e flamenco. E marșul tăcut spre anulare. Dacă vrem comisii sănătoase, trebuie să le dăm timp, sprijin și o legislație care nu se contrazice la fiecare paragraf.”

Ai descris perfect labirintul. În capitală, comisia de evaluare e prinsă între două articole care nu se citesc, ci se simt: 214 și 224.

Primul te presează cu termenele legale, al doilea îți flutură amenințător contravenția.

Articolul 214 spune clar că trebuie să finalizezi analiza în termenele stabilite, dar nu zice nimic despre cum faci asta când ai oferte de 500 de pagini, DUAE-uri incomplete și clarificări venite în serie, ca la Netflix.

Pe de altă parte, Articolul 224 alin. (1) lit. l) îți reamintește că orice depășire a termenului poate fi contravenție — un fel de „game over” administrativ.

Și-atunci, ce faci?

• Dacă grăbești evaluarea, riști să omiți o eroare materială și toată procedura devine nulă.
• Dacă o amâni, intri în termenul interzis.

Rezultatul: Comisia devine un Sisif cu laptop.

Într-un caz recent, un evaluator a scris în raport:

„Analiza s-a desfășurat cu respectarea principiului diligenței maxime și a lipsei totale de somn.”

L-am felicitat. A supraviețuit ambelor articole.

În teorie, legea vrea echilibru între promptitudine și rigoare. În practică, e un dans pe sârmă, cu Curtea de Conturi de o parte și ANAP de cealaltă. Și, ca în orice dans periculos, trebuie să zâmbești, chiar dacă știi că poți cădea.

Concluzia mea

Comisia de evaluare e prinsă între două ziduri, dar încă mai are umor. Tergiversarea e riscantă, derularea defectuoasă e fatală. Adevărata competență nu e să știi legea pe dinafară, ci să știi când să o aplici fără să te strivească.

Cu calm, cafea tare și o copie plastifiată a Legii 98/2016,
Doctorul în Achiziții din București

Notă: Articolul (al zecelea) face parte din seria „Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde” – o colecție de reflecții umoristice și realiste despre lumea achizițiilor publice din România și nu numai.

Citește și:

Doctorul în Achiziții: când comisia devine operație pe cord deschis administrativ

Achizițiile publice între blocaj și progres: lecția trenulețului care refuză să învețe

Doctorul în Achiziții: de ce prevenția în licitații e mai ieftină decât criza