Cine redactează draftul de contract în achizițiile publice? Clarificări legale esențiale

Doctorul în Achiziții din Timișoara întreabă

Episodul 21 (2/26)

Episodul 2 din 2026 – „Documentația de atribuire – Draft de contract”

Cine este responsabil pentru redactarea draftului de contract în achizițiile publice? O întrebare aparent simplă, dar care generează frecvent confuzii între compartimentele instituțiilor publice. În acest episod din seria „Doctorul în Achiziții”, clarificăm, cu argumente legale și exemple din practică, cine elaborează documentația de atribuire, ce rol are juridicul și de ce responsabilitatea procedurală nu este negociabilă.

Ovidiu SLIMAC

Doctorul în Achiziții din Timișoara ridică sprânceana și, cu aerul acela calm de clinician care a văzut prea multe fișe de date scrise „din inspirație”, pune bisturiul pe masă și întreabă, aparent inocent:

– Bun, bun… dar cine scrie, efectiv, draftul de contract?

Și tot el răspunde, ca la un examen de rezidențiat în procedură administrativă:

Compartimentul de specialitate / compartimentul de achiziții, în calitate de inițiator al procedurii și responsabil pentru documentația de atribuire.

Nu pentru că „așa se face”, ci pentru că așa spune legea specială.

Diagnosticul juridic al doctorului din Timișoara

(pe baza prospectului medicamentului numit „achiziție publică”)

1. Ce este documentația de atribuire?

Legea nr. 98/2016, art. 3 alin. (1) lit. ff), spune clar:

Documentația de atribuire este ansamblul documentelor elaborate de autoritatea contractantă, care include:

• caietul de sarcini;
• instrucțiunile pentru ofertanți;
• proiectul de contract.

Iar art. 5 ne amintește unul dintre principiile de bază ale achizițiilor publice:

👉 responsabilitatea.

Dacă proiectul de contract face parte din documentația de atribuire, iar documentația este responsabilitatea inițiatorului achiziției, atunci nu avem un roman polițist, ci o concluzie logică, spune doctorul.

2. Cine elaborează documentația de atribuire?

Doctorul deschide HG nr. 395/2016, ca pe un manual de anatomie:

Art. 9 alin. (1) și (2):

„Documentația de atribuire se elaborează de structura de specialitate din cadrul autorității contractante.”

Art. 2 alin. (1), (2) și (5) – Normele de aplicare ale HG nr. 395/2016:

• (1) Autoritatea contractantă înființează un compartiment intern specializat în domeniul achizițiilor publice;
• (2) Dacă nu se poate înființa un compartiment distinct, atribuțiile sunt îndeplinite de persoane desemnate prin act administrativ;
• (5) Celelalte compartimente sprijină activitatea achizițiilor prin:
  • transmiterea referatelor de necesitate;
  • furnizarea specificațiilor tehnice.

„Structura de specialitate nu e juridicul, nu e contabilitatea și nu e nici poetul instituției”, spune el sec.
Este compartimentul de achiziții (eventual împreună cu cel tehnic).

3. Dar Legea nr. 514/2003 ce spune?

Aici doctorul din Timișoara zâmbește, pentru că știe că urmează confuzia clasică.

Art. 10 lit. a) din Legea nr. 514/2003:

„Activitatea consilierului juridic se realizează prin (…) redactarea proiectelor de contracte, precum și negocierea clauzelor legale contractuale.”

Corect. Juridicul poate redacta contracte, dar:

⚠️ Competența profesională ≠ obligație procedurală.

• Legea 514/2003 = lege generală (profesia de consilier juridic);
• Legea 98/2016 + HG 395/2016 = legi speciale (achiziții publice).

📌 Lex specialis derogat legi generali, exclamă doctorul, reflex condiționat.

Doctorul în Achiziții din București răspunde

Alin Izvoran – Sustainable Procurement Ambassador

Dragă Doctorule din Timișoara,

Doctorul în Achiziții din București intră în sală cu un dosar sub braț și o ironie discretă:

– Întrebarea nu e „cine scrie draftul”, ci cum ar putea juridicul să fie autor unic al unui document pe care nu îl controlează procedural?

Hai să facem puțină ordine, ca într-o sală de operații.

Anatomia reală a proiectului de contract în achiziții publice

În viața reală a instituțiilor publice, lucrurile arată așa:

🔹 Compartimentul tehnic

• definește obiectul;
• stabilește cerințele;
• descrie ce se cumpără.

🔹 Compartimentul de achiziții

• structurează documentația;
• integrează proiectul de contract;
• poartă responsabilitatea procedurală.

🔹 Compartimentul juridic

• verifică legalitatea;
• corectează clauzele;
• avizează.

🔹 Compartimentul economic

• verifică bugetul.

🔹 Conducerea

• aprobă;
• semnează.

„Asta nu e improvizație”, spune doctorul.
E practică administrativă constantă, confirmată de ANAP, CNSC și Curtea de Conturi.

De ce juridicul nu poate fi „autorul absolut”?

Doctorul din Timișoara ridică degetul, ca la curs:

1️⃣ Contractul din achiziții este tehnico-juridic, nu doar juridic.
2️⃣ Juridicul nu stabilește:

• cantități;
• termene de livrare;
• indicatori de performanță;
• cerințe tehnice.
  3️⃣ Responsabilitatea documentației aparține achizițiilor, nu juridicului.
  4️⃣ HG 395/2016 spune clar:

„Celelalte compartimente au obligația de a sprijini compartimentul de achiziții.”

👉 Sprijin, nu substituire.

Concluzia comună

(scrisă cu pix albastru, pentru audit)

În achizițiile publice, proiectul de contract este elaborat de compartimentul intern specializat în achiziții, în colaborare cu compartimentele tehnice, iar compartimentul juridic are obligația legală de a sprijini și aviza documentația, conform art. 2 alin. (3) lit. c) din HG nr. 395/2016 și art. 10 din Legea nr. 514/2003.

Nu fabulație.
Nu poezie.
Nu monopol profesional.

👉 Doar procedură, competență și responsabilitate.

Epilog – spus pe holul instituției

Doctorul din Timișoara:
– Deci nu e o luptă între achiziții și juridic?

Doctorul din București (zâmbind):
– Nu. E o operație în echipă. Și când cineva vrea să opereze singur, pacientul… face contestație.

Notă editorială

Articolul face parte din seria „Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde”,
o colecție de reflecții umoristice și realiste despre lumea achizițiilor publice din România.

Autori:
Ovidiu Slimac – Timișoara
Alin Izvoran – București