Tranziția verde începe în pădure, nu la Bruxelles

România riscă să transforme o resursă regenerabilă valoroasă într-o povară socială, prin politici fiscale și ecologice deconectate de realitatea rurală. ASFOR propune o viziune pragmatică: pădurea ca soluție, nu ca problemă.

Lemnul de foc – esențial pentru milioane de români

Într-o țară în care peste 3,5 milioane de gospodării se încălzesc cu lemn, propunerea de majorare a TVA-ului de la 5% la 19% pentru lemnul de foc devine un risc social. Deși ar aduce un venit bugetar marginal (0,029% din PIB), costul pentru familii ar fi devastator – peste 1.000 de lei în plus pentru fiecare iarnă. Această decizie, complet ruptă de contextul economic al satului românesc, poate genera evaziune, piață neagră și suferință.

Bioeconomia se construiește, nu se impune

ASFOR atrage atenția că pădurile nu sunt o piedică pentru tranziția verde, ci o parte vitală a soluției. Lemnul este singura materie primă regenerabilă disponibilă la scară națională. Exemple din Norvegia, Finlanda sau Franța arată cum o strategie coerentă poate transforma pădurile în motoare de dezvoltare: biomasă pentru energie, construcții durabile, textile biodegradabile sau turism forestier.

România are tot ce îi trebuie – mai puțin voință politică

Industria forestieră românească are capacitate, profesioniști și resurse. Ce lipsește? Politici publice adaptate realității: investiții prin DR-24, susținerea IMM-urilor din sector, digitalizare, infrastructură și recunoașterea lemnului ca resursă strategică. Programul „Rabla pentru sobe”, blocat de autorități, este un exemplu al lipsei de acțiune.

O strategie pentru viitorul verde al României

ASFOR cere o strategie națională de bioeconomie forestieră, aliniată cu Pactul Verde European, dar ancorată în nevoile românilor. Fără dogme, cu soluții concrete, sustenabile și aplicabile. Dacă nu regândim Green Deal-ul în cheia realității, riscăm să importăm scump ceea ce avem din plin acasă.