Doctorul în Achiziții analizează: Cum se aprind luminițele când bugetul e în întuneric

Autori: Ovidiu Slimac – Timișoara și Alin Izvoran – București

Seria „Doctorul în Achiziții”, semnată de Ovidiu Slimac (Timișoara) și Alin Izvoran (București), continuă să aducă în prim-plan realitățile achizițiilor publice într-un format accesibil, direct și plin de umor fin. În acest episod, cei doi autori analizează contrastul dintre austeritatea declarată și generozitatea bugetară acordată festivităților de iarnă, oferind o perspectivă lucidă asupra modului în care legislația și prioritățile publice ajung să se contrazică reciproc.

Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă :

Episodul 14: „Inconsecvența noastră, cea de toate zilele”

Doctorul din Timișoara către Doctorul din București

Dragă coleg din București, am o nedumerire care mă roade mai tare decât cafeaua rece de luni dimineață.

La început de octombrie, OUG nr. 52/2025 venea cu solemnitatea unui manual de austeritate: „prudență și îmbunătățirea disciplinei bugetare”. Adică, pe românește, să strângem cureaua.

Și totuși, după doar 25 de zile, apare OUG nr. 56/2025, care modifică art. XVII și introduce excepția festivă: „sărbători tematice, cheltuielile cu evenimentele ocazionate de sfârșitul de an”. Cu alte cuvinte, după ce am predicat disciplina, am deschis larg porțile pentru luminițe, brad artificial și concerte de sezon. Cum să nu te întrebi dacă bugetul public e un cont de economii sau un pom de Crăciun?

Și partea cea mai frumoasă e că în nota de fundamentare a OUG 56/2025 (precis) scrie negru pe alb că măsura e necesară pentru „susținerea sănătății emoționale a comunităților locale în contextul sărbătorilor de iarnă”. N-am mai auzit termenul ăsta în legislație, dar mă simt deja mai sănătos emoțional doar citindu-l.

Și dacă OUG nr. 52/2025 ne spunea clar că putem angaja personal doar prin excepție, pentru funcții publice de execuție din categoria I, iar restul angajărilor să aștepte, OUG nr. 56/2025 nu a corectat această logică, ci a prioritizat cheltuielile de imagine. Practic, am pus beculețe în fața angajării de asistenți sociali sau medici.

Doctorul din București răspunde

Ai dreptate dragul meu prieten, paradoxul e evident. Și cifrele vorbesc mai tare decât orice discurs festiv:

• Tunari (Ilfov) – 270.000 lei pentru luminițe.
• Otopeni (Ilfov) – 540.000 lei, ca să fie mai strălucitor decât vecinul.
• Sectorul 3 București – 1.700.000 lei, un adevărat festival de LED-uri.

În doar o lună, sarabanda achizițiilor a transformat disciplina bugetară într-un carnaval de cheltuieli.

Și nu uita:

Art. VII din O.U.G. 156/2024 alin. (1) prevede suspendarea ocupării posturilor vacante începând cu 1 ianuarie 2025… și impune blocarea lor totală. Pe de o parte stopăm angajările esențiale (vezi spitale, școli), pe de altă parte deblocăm milioane pentru spectacolul de final de an.

Iar adevăratul „temei legal” al sezonului rece devine art. XVII alin. (5) și (6) din OUG 52/2025, modificat prin OUG 56/2025, care ridică interdicția cheltuielilor pentru evenimente și sărbători tematice. Procedura rămâne aceeași, dar pofta de iluminat festiv devine, în mod oficial, legală. Iar ce e mai cultural decât un ren gonflabil de 6 metri la intrarea în oraș?

Doctorul din Timișoara continuă

Și dacă tot vorbim de recorduri, Constanța a ridicat ștacheta: 3,8 milioane lei fără TVA pentru luminițe „miraculoase”. Iar Craiova, neoficial, pare să fi trecut deja în altă ligă (29.690 euro doar taxa către European Best Destinations).
La mine acasă – Timișoara – ne „mulțumim” cu 1.000.000 lei, la același nivel cu Buzău și Cluj-Napoca.

Ironia amară e alta: în aceeași lună a celor două ordonanțe, organizația Salvați Copiii publica raportul conform căruia un copil din trei trăiește în sărăcie, iar procentul urcă la 75,8% în rândul copiilor ai căror părinți au un nivel scăzut de educație.

Și aici vine contrastul: în timp ce noi licităm instalații de iluminat cu norme tehnice stufoase (SR EN 60598 pentru corpuri de iluminat), școlile încă folosesc sobe din anii ’80. Poate că în legislație ar trebui introduse și „sărbătorile termice”.

Doctorul în Achiziții din București – concluzie intermediară

Exact aici e absurdul: realitatea socială cere programe de sprijin și incluziune, iar noi aprindem milioane de beculețe. Achizițiile devin spectacol de lumini, dar rămân în umbră acolo unde contează: în școli, spitale, centre sociale.

Codul Administrativ (OUG 57/2019) spune clar la art. 129 că administrațiile locale trebuie să aprobe strategii de dezvoltare economică și socială. Dar am preferat un kitsch festiv în locul investițiilor reale.

Doctorul din Timișoara – concluzia finală

Achizițiile publice nu ar trebui să fie despre „luminițe miraculoase”, ci despre lumina reală în viețile oamenilor. Iar inconsecvența legislativă dintre blocarea posturilor (OUG 52/2025 și 53/2025) și deblocarea fondurilor pentru festivități (OUG 56/2025) arată o politică publică ce confundă imaginea cu substanța.

Poate că următoarea ordonanță ar trebui să prevadă nu doar excepții pentru iluminat festiv, ci și „fonduri obligatorii pentru iluminarea oportunităților pentru copii”. Ar fi prima decorațiune cu adevărat utilă pe bugetul public.

Articolul (al patrusprezecelea) face parte din seria „Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde”, o colecție de reflecții umoristice și realiste despre lumea achizițiilor publice.

Citește și:

Doctorul în Achiziții demontează miturile garanției de participare

Doctorul în Achiziții și podul prăbușit: ce se întâmplă când expertiza devine o formalitate

Doctorul în Achiziții prescrie tratamentul anti-frig bugetar

Doctorul în Achiziții: Sisif cu laptop și termene legale