Piața globală a uleiului de măsline traversează una dintre cele mai bune perioade din istorie, însă creșterea accelerată a producției și a exporturilor ridică semne de întrebare pentru piețele emergente, inclusiv România.
Turcia a devenit al doilea producător mondial de ulei de măsline, după Spania, depășind Italia, potrivit datelor Consiliului Internațional al Măslinelor (COI). În sezonul 2024–2025, producția turcă a ajuns la 505.000 de tone, cu 58% peste un an mediu, iar exporturile au crescut la 160.000 de tone, marcând un avans de 132%. La nivel global, exporturile au urcat cu 25%, iar producția mondială este estimată la 3,44 milioane de tone în sezonul 2025–2026.
Directorul general al COI, Jaime Lillo, descrie această perioadă drept „cea mai bună din istoria sa”, pe fondul volumelor ridicate și al unei calități în creștere. În același timp, datele agregate de COI arată că uleiul de măsline reduce riscul bolilor cardiovasculare cu 15% și mortalitatea cardiovasculară cu 23%, ceea ce stimulează consumul pe piețe noi.
Presiune pe preț și pe standarde
Creșterea producției globale pune presiune pe distribuție și pe prețuri. În sezonul 2024–2025, Turcia a devenit și cel mai mare producător mondial de măsline de masă, iar consumul global a crescut cu 5%. Totodată, schimbările climatice au generat volatilitate în bazinul mediteranean, cu două sezoane consecutive sub medie și creșteri istorice de prețuri în anii anteriori.
În acest context, România se află într-un moment decisiv. Deși consumul de ulei de măsline a crescut în ultimii ani, cultura produsului este încă în formare.
„România nu trebuie să devină o piață de descărcare pentru surplusul global. Într-un moment în care volumele cresc accelerat, diferența reală o face capacitatea consumatorului de a distinge între cantitate și calitate”, afirmă Cosmin Filipas, CEO D’Olive.
Riscul diluării calității
Atunci când oferta depășește ritmul de maturizare a pieței, pot apărea riscuri precum etichete ambigue, amestecuri greu de urmărit sau produse care respectă doar minimul legal, fără a reflecta standardul autentic al categoriei.
„Problema nu este că există mai mult ulei pe piață. Problema este că, într-o avalanșă de volum, consumatorul poate pierde contactul cu ceea ce înseamnă cu adevărat calitatea. Gustul viu, prospețimea, trasabilitatea clară și anul recoltei trebuie să devină criterii normale, nu excepții”, subliniază Cosmin Filipas.
În prezent, mulți consumatori aleg produsul în funcție de preț sau promoție, în timp ce verificarea originii măslinelor, a metodei de procesare sau a testărilor de laborator rămâne secundară.
Noua hartă globală a uleiului de măsline aduce oportunități evidente – prețuri mai competitive și acces mai larg la produs. Pe termen lung însă, valoarea pieței locale va depinde de standardele de calitate pe care consumatorii și distribuitorii aleg să le susțină.




