Doctorul în Achiziții: EPPO nu cere clarificări. EPPO face percheziții

Autori : Alin IZVORAN – București  și Ovidiu SLIMAC – Timișoara

După sărbătorile pascale, într-un context în care transparența și integritatea ar trebui să fie repere esențiale, o serie de anchete recente ale Parchetului European (EPPO) readuc în prim-plan vulnerabilitățile sistemului de achiziții publice din România.

În cadrul seriei „Doctorul în Achiziții”, aceste realități sunt analizate printr-un dialog lucid între practică și principii, pornind de la cazuri care implică fraude de milioane de euro, proceduri aparent conforme și suspiciuni de manipulare a fondurilor europene, toate ridicând întrebări esențiale despre diferența dintre legalitatea formală și substanța reală a deciziilor administrative.

Doctorul în Achiziții din Timișoara întreabă :

Episodul 33 (14/26)  – Episodul 14, din 2026 „EPPO nu cere clarificări. EPPO face percheziții.”

Dialog pascal, post-lumină, despre achiziții publice, integritate și momentul în care dosarul nu mai este în SEAP

După sărbătorile pascale, fără metafore, Doctorul în Achiziții din Timișoara deschide presa și vede ceva ce nu apare niciodată în SEAP : descinderi.

Nu contestații.

Nu erate.

Nu solicitări de clarificări.

Ci anchete ale Parchetul European (EPPO).

Și, din acel moment, limbajul se schimbă. Nu mai vorbim doar despre documentație, calendar procedural și conformitatea formală a ofertelor. Vorbim despre bani europeni, suspiciuni de fraudă, documente nereale, grupuri organizate, capacitate „demonstrată” din acte și o întrebare care vine întotdeauna prea târziu : cine a verificat, de fapt, substanța ?

Cazul 1 – „procedura accelerată … până la arestare”

Un articol vorbește despre arestări și percheziții în România într-o anchetă de fraudă.
Nu mai e vorba de „interpretări diferite ale caietului de sarcini”.

E vorba de suspiciuni clare :

• aranjarea procedurilor
• direcționarea contractelor
• folosirea fondurilor europene ca și cum ar fi buget personal

Doctorul își notează : „Procedura nu mai e doar simplificată. Devine simplificată … pentru procurori.”

Cazul 2 – 9 milioane € și „urgența pandemică”

Într-un alt caz, tot investigat de Parchetul European (EPPO), apare o fraudă de 9 milioane de euro legată de echipamente medicale din pandemie.

Scenariul e cunoscut :

• urgență
• proceduri rapide
• verificări minimale
• livrări discutabile

În România, EPPO a anunțat recent trimiterea în judecată a opt inculpați într-o fraudă de aproximativ 9 milioane de euro privind achiziția de echipamente medicale de protecție în timpul pandemiei. Schema descrisă oficial nu mai ține de simpla „neglijență administrativă”, ci de modul în care urgența poate deveni teren fertil pentru achiziții grăbite, verificări insuficiente și justificări fabricate după faptă.

Doctorul își notează :
„În achiziții, urgența este uneori reală. Dar exact de aceea trebuie probată, nu invocată poetic.”

Și mai adaugă ceva, cu un realism pe care SEAP nu-l publică:
„Când presiunea timpului suspendă discernământul, nu obții viteză. Obții vulnerabilitate.”

Doctorul oftează : „În pandemie s-au cumpărat ventilatoare. Acum se ventilează dosare.”

Cazul 3 – 10 milioane € și rețeta tranfrontalieră

Altă anchetă: 10 milioane de euro, percheziții, suspiciuni de fraudă, în România și Spania, de data aceasta pentru modernizarea infrastructurii de apă și creșterea eficienței energetice…

Când avertismentul vine din afară

Și apoi apare ceva și mai incomod.

Un diplomat : Ambasadorul Italiei în România care spune clar :

• sectorul construcțiilor
• piața lemnului
•  achizițiile publice

➡️ sunt domenii cu risc de infiltrare mafiotă.

Doctorul nu mai glumește, pentru că nu mai pare excepție, pare model ….

„Când ‘băieții deștepți’ devin subiect de analiză diplomatică, nu mai e folclor. E risc sistemic.”

Cazul 4 – 100 milioane € și schema care trece frontiera mai ușor decât adevărul

În alt dosar, EPPO a anunțat, mai întâi, arestarea presupusului lider al unei fraude de 100 milioane de euro cu legături mafiote, iar ulterior trimiterea în judecată a unor inculpați într-o schemă care a vizat participarea la 23 de licitații publice din România, pentru lucrări de apă și canalizare, prin consorții italiene care ar fi prezentat documente false privind cifra de afaceri și experiența similară. EPPO spune că au fost câștigate 13 astfel de proceduri, iar prejudiciul estimat depășește 100 milioane de euro.

Doctorul în Achiziții din Timișoara se oprește exact aici, pentru că aici începe partea care doare :

• nu lipsa formularelor ;
• nu lipsa regulilor ;
• nu lipsa procedurii ;
• ci folosirea documentelor și a aparenței de legalitate pentru a trece de filtrul procedurii.

„Adevărata întrebare nu mai este dacă s-a depus ceva în termen. Adevărata întrebare este dacă ceea ce s-a depus avea substanță, veridicitate și coerență economică.”

Și peste toate : dimensiunea fenomenului

Se vorbește despre sute de miliarde de euro în achiziții publice care au „luat căi corupte”.

Nu mai e o problemă punctuală, e o industrie paralelă.

Recomandarea din Timișoara

„Dacă încă mai crezi că cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla este o contestație, nu ai citit presa recent.”

Când avertismentul vine din afară

Apoi apare un semnal care nu mai poate fi tratat ca simplă retorică jurnalistică. Într-un interviu acordat Digi24, ambasadorul Italiei la București, Alfredo Durante, a spus explicit că grupurile criminale nu mai folosesc în principal violența, ci metode corupte pentru a se infiltra în administrația publică, în achiziții publice și în economia legală; el a indicat, de asemenea, piața construcțiilor din România drept un domeniu susceptibil la infiltrări criminale.

Doctorul nu mai glumește.

„Când achizițiile publice ajung să fie menționate în aceeași frază cu infiltrarea crimei organizate, nu mai discutăm despre o simplă problemă de conformitate administrativă. Discutăm despre securitatea juridică a banului public.”

Și poate chiar mai mult decât atât :
despre capacitatea statului de a diferenția între ofertă, aparență și mecanism de capturare a contractului public.

Concluzie

Achizițiile nu mai sunt doar despre: ✔ eligibilitate  ✔ conformitate  ✔ preț ci despre :

❗ integritate verificabilă în timp

„Caietul de sarcini nu mai e doar pentru ofertanți, e, potențial, pentru procurori.”

Doctorul în Achiziții din București răspunde :

🏛️ Doctorul în Achiziții din București răspunde :

Dragă Doctorule din Timișoara,

La București, am început să introducem un nou criteriu de evaluare, neoficial: „Ar rezista această procedură dacă EPPO, OLAF, instanța și opinia publică ar citi-o integral peste 3 ani ?”

Pentru că aici este marea confuzie a epocii :
mulți încă verifică dacă procedura poate fi apărată formal;
prea puțini verifică dacă decizia poate fi apărată substanțial.

Realitatea juridică vs. realitatea practică

Legal, multe lucruri pot fi justificate.

Practic, apar întrebări :

• De ce acel furnizor ?
• De ce acea specificație ?
• De ce acea urgență ?
• De ce acea condiție de experiență ?
• De ce acea coincidență perfectă între cerință și profilul unui singur ofertant ?

Și :

• De ce toate coincid ?

Dar, mai ales, de ce explicația apare abia după ce apare suspiciunea ?

Aici dreptul achizițiilor publice este mai clar decât par să creadă unii. Legea nr. 98/2016 așază procedurile pe principii precum nediscriminarea, tratamentul egal, transparența, proporționalitatea și asumarea răspunderii. Iar HG nr. 395/2016 spune expres că, în lipsa unei reglementări explicite pentru o situație concretă, interpretarea se face prin prisma acestor principii.

Cu alte cuvinte : zona gri nu este un refugiu, este doar locul unde principiile încep să vorbească mai tare.

Ce ne arată cazurile EPPO

Toate cele trei anchete au un numitor comun :

❗ nu lipsa legii

❗ nu lipsa procedurii

➡️ ci folosirea / exploatarea lor „creativă”

Legea nr. 98/2016 cere nu doar competiție, ci competiție reală, iar specificațiile tehnice trebuie să permită acces egal și să nu creeze obstacole nejustificate concurenței. Tot aceeași lege cere prevenirea conflictelor de interese, iar normele metodologice obligă autoritatea contractantă să ia toate măsurile necesare pentru a evita atât conflictul de interese, cât și împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței.

Prin urmare, problema nu este doar că „s-a bifat procedura”.
Problema este că, uneori, procedura a fost folosită ca decor.

Zona gri nu mai e sigură

Ani de zile, sistemul a funcționat în zona gri :

• „se poate interpreta”
• „nu e interzis”
• „așa se face”

Acum, zona gri devine … probă.

 Dar un sistem matur nu se apără cu formule de uz intern. Se apără cu logică decizională, coerență și urme documentare credibile.

Comisia de evaluare nu există doar ca să deschidă oferte și să facă un clasament. HG nr. 395/2016 îi dă atribuții efective de verificare și evaluare, iar dosarul / raportul procedurii trebuie să poată arăta de ce o soluție a fost acceptată și alta respinsă.

De aceea, nu mai este suficient să ai acte. ;

Trebuie să ai și o poveste administrativă coerentă, verificabilă și defensabilă.

Despre infiltrare, fără metafore

Când un ambasador vorbește despre risc mafiot, trebuie tradus simplu :

➡️ există interes organizat pentru controlul fluxurilor de bani publici

Iar achizițiile sunt … poarta principală.

Ce trebuie schimbat, concret ?

1. Documentarea deciziei, nu doar a procedurii
2. Consultări de piață reale, nu formale
3. Trasabilitate completăa criteriilor
4. Evitarea „coincidențelor perfecte” între cerințe și ofertant

 Ce trebuie schimbat, concret, Nu în teorie, concret.

1. Documentarea deciziei, nu doar a procedurii

Nu este suficient să existe formularul. Trebuie să existe motivarea reală a opțiunii: de ce acel criteriu, de ce acel prag, de ce acel calendar, de ce acea urgență.

2. Consultări de piață reale, nu decorative

Când piața este „consultată” doar ca să confirme ce s-a decis deja, nu mai ai consultare. Ai prefabricare. Iar în logica Legii nr. 98/2016, care protejează transparența și concurența efectivă, asta devine risc, nu eficiență.

3. Trasabilitate completă a criteriilor și specificațiilor

Fiecare cerință importantă trebuie să poată răspunde la trei întrebări : de ce există, cui folosește, și de ce este proporțională cu obiectul contractului ?

4. Verificarea substanței, nu doar a hârtiei

Dosarele EPPO tocmai asta arată : hârtia poate spune una, iar realitatea economică alta. Cifra de afaceri, experiența similară, susținerea terțului, urgența, livrările, justificările – toate trebuie verificate ca realitate, nu doar ca prezență fizică în fișier.

5. Evitarea „coincidențelor perfecte”

În practică, uneori, caietul de sarcini pare să fi fost scris nu pentru piață, ci pentru cineva care era deja în mintea autorității. Exact aici încep întrebările cele mai periculoase.

Doctorul din Timișoara ridică privirea și spune :

„Învierea nu este, pentru administrație, o metaforă comodă. Este testul luminii.”

După Paște, în Săptămâna Luminată, discursul public se umple de cuvinte mari: adevăr, curățire, îndreptare, conștiință.

În achiziții publice, toate acestea au o traducere foarte concretă : transparență, măsură, onestitate documentară și capacitatea de a susține în lumină ceea ce ai decis în interiorul instituției.

„O procedură sănătoasă nu se teme de lumină. O procedură bolnavă începe mereu să invoce nuanțe exact când cineva aprinde becul.”

Sau, spus și mai simplu :

„Dacă nu poți explica o decizie după Înviere, în plină lumină, calm și fără anexe improvizate, probabil că nu o vei explica bine nici în fața unui auditor, nici în fața unei instanțe, nici în fața unui procuror.”

Și poate tocmai aici este miza adevărată a sezonului:

Învierea, pentru lumea achizițiilor, nu înseamnă solemnitate de ocazie. Înseamnă ieșirea din cultura umbrei :

• din justificări scrise retroactiv,
• din urgențe convenabile,
• din specificații croite,
• din conflicte de interese tratate ca detalii,
• din ideea periculoasă că „merge și așa, dacă e acoperit scriptic”.

 Doctorul din București trage o concluzie :

Concluzia din București : Nu EPPO este problema, EPPO este consecința. Problema este iluzia că : „dacă e legal, e și sigur.” Nu mai e !

Problema începe mai devreme :

• în iluzia că legalitatea formală este suficientă ;
• în confuzia dintre document și adevăr ;
• în convingerea că, dacă procedura arată bine din exterior, nimeni nu va mai întreba cum a fost construită în interior.

Legea nr. 98/2016 nu cere doar atribuirea unui contract. Ea cere un cadru de achiziție construit pe transparență, tratament egal, proporționalitate și asumarea răspunderii. Iar când aceste principii sunt golite de conținut, nu mai rămâne un sistem de achiziții.

Rămâne doar o tehnică de ambalare a deciziei. 

Post Înviere, ce înseamnă pentru achiziții ?

Doctorul din București ridică privirea :

„Învierea nu e doar sărbătoare, e și reset. E momentul în care ne întrebăm dacă procedurile noastre ar trece testul luminii.”

În Săptămâna Luminată, lumina nu e doar simbolică. E și metafora transparenței.

De aceea, poate că întrebarea sănătoasă pentru 2026 nu mai este : „Este procedura publicată ?”
sau „Este dosarul complet ?”

Ci aceasta : „Ar rezista această achiziție nu doar la o contestație, ci la lumină ?”

 Cu realism (și fără literatură, de data asta),

Doctorul în Achiziții din București, Alin Izvoran

Note: 

1. EPPO = European Public Prosecutors Office

2. OLAF – NU e, în acest caz, Omul de zăpadă, dintr-un celebru film ; = European Anti-Fraud Office – OLAF investighează cazurile de fraudă împotriva bugetului UE, corupția și abaterile grave comise în cadrul instituțiilor europene și elaborează politica antifraudă pentru Comisia Europeană.

Surse:

1. https://primapagina.ro/2025-10-25/ancheta-de-frauda-eppo-arestari-si-perchezitii-in-romania.html
2. https://www.eppo.europa.eu/en/media/news/romania-eppo-probes-eu20-million-fraud-involving-projects-industrial-production
3. https://www.eppo.europa.eu/en/media/news/romania-eppo-arrests-ringleader-eu100-million-fraud-scheme-mafia-ties
4. https://romania.europalibera.org/a/parchetul-european-frauda-de-9-milioane-de-euro-in-achizitionarea-de-echipamente-medicale-in-timpul-pandemiei/33717286.html
5. https://www.bihorjust.ro/perchezitii-eppo-in-romania-in-cadrul-unei-anchete-privind-o-frauda-de-10-milioane-de-euro/
6. https://www.digi24.ro/stiri/externe/ambasadorul-italiei-defrisarile-ilegale-si-piata-constructiilor-din-romania-sunt-domenii-cu-risc-de-infiltrare-mafiota-1963997
7. https://www.stiripesurse.ro/peste-500-de-miliarde-de-euro-achizitii-publice-in-romania-au-luat-cai-corupte_3871332
8. Legea 98 / 2016 – Principiile

n.a. Articolul (al treizecișitreilea) face parte din seria „Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde” – o colecție de reflecții umoristice și realiste despre lumea achizițiilor publice din România și nu numai.

Citește și:

Doctorul în Achiziții: Dubla măsură a investițiilor publice în 2026

Doctorul în Achiziții: paradoxul avansului de 30% în achizițiile finanțate european