Un tânăr profesor despre provocările și bucuriile meseriei: „Copiii te mențin viu, te învață și te inspiră”

Sursa: Școala Încrederii

Alin Ionel Nicolescu, un profesor de religie în vârstă de 32 de ani din județul Timiș, face parte din noua generație de cadre didactice care încearcă să aducă un suflu diferit în școală. Cu o experiență de cinci ani la catedră, predând atât în orașul Lugoj, cât și în comunele din apropiere, tânărul profesor vorbește despre emoțiile de început, despre diferențele dintre mediul rural și urban și despre importanța empatiei în relația cu elevii.

În opinia sa, educația nu înseamnă doar transmiterea de informații, ci și capacitatea de a înțelege contextul fiecărui copil, de a construi încredere și de a crea un spațiu în care elevii să fie ascultați.

Interviul său surprinde o perspectivă actuală asupra motivației, implicării și responsabilităților pe care și le asumă un profesor la început de carieră, reflectând totodată rolul pe care programe precum „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” îl au în susținerea formării continue a cadrelor didactice.

Cum era actul de predare-învățare în școală, când erați elev? Cum este acum?

Alin: Educația este în continuă schimbare. Înainte, profesorii aveau parte de o anume formare, pe un anumit tipar. Generațiile se schimbă de la an la an și trebuie să fim cât de cât adaptați, să urmăm mai multe cursuri și să participăm la proiecte. Per total, am întâlnit și oameni dedicați care, după 20-30 de ani de predat, sunt un exemplu pentru mine și mă ajută.

Ce ai adăuga încât învățarea să fie cu atenție spre elevi?

Alin: Cred că aplecarea spre elev, empatia, preocuparea pentru starea emoțională a copiilor. Poate elevul nu a dormit bine azi-noapte și eu îi dau un 3… nu ținem cont de contextul lor. Aici cred că s-au făcut progrese. În orașe se organizează mai multe cursuri, iar asta îi ajută pe profesori să evolueze.

România este pe ultimul loc din Europa la învățarea pe tot parcursul vieții. Cum vedeți formarea continuă a cadrelor didactice?

Alin: Recunosc, eram sceptic față de Programul Școala Încrederii, pentru că sunt multe programe de educație. Dar acesta chiar m-a ajutat: ne-a dezvoltat munca în echipă, abilitățile de cooperare, a adus cadrele didactice la aceeași masă pentru a găsi soluții. Am învățat tehnici noi de predare și învățare, am cunoscut oameni care îți dau energie și un impuls să devii mai bun.

Cum sunteți dvs., ca profesor tânăr, față de cum erau profesorii dvs.?

Alin: Am colegi în școala unde predau care mi-au fost profesori și pe care îi apreciez tare mult! La clasă, eu mă plimb, fac un desen, pun întrebări, îi ascult pe copii fiindcă asta mi-e firea, caracterul. Fiind profesor de religie, disciplina îmi oferă multă libertate – pot să jonglez, să aduc ceva nou, spontaneitate. Respect programa și încerc să mă raportez la realitatea actuală. Cred că trebuie îmbinarea vechiului cu noul. Generația de astăzi nu mai e atentă doar dacă povestești, nici noi nu mai suntem atenți. Mă gândesc constant cum să mă fac înțeles. Îmi este teamă să nu cad în rutină, să nu mă plafonez.

Ce feedback primiți de la elevi?

 Alin: Nu îmi place să vorbesc despre mine, dar dacă tot este un interviu, pot spune că atât colegii, cât și părinții și elevii mă apreciază. Încerc să mențin nivelul și să mă implic în activități. Deși religia nu este materie de examen, încerc să îi dau statutul pe care îl merită în România. Am un cor de 50 de elevi numai de la clasele primare și sunt voluntar într-o asociație locală cu care organizăm tabere.

Ce sfat aveți pentru viitorii tineri profesori?

 Alin: Accesul lor în învățământ este mai greu acum, dar îi îndemn să urmeze această carieră. Copiii te învață multe, te mențin viu, îți oferă o lume a lor în care te regăsești. Este o vocație în care poți fi tu însuți. La clasă ești tu cu elevii. Dacă îți place ceea ce faci, simți că nu muncești. Chiar dacă e mai greu în prezent, am încredere că noua generație va ridica nivelul învățământului românesc.

Un mesaj pentru cei care doresc să intre în sistem?

 Alin: Să susțină necondiționat copiii, să le ofere încredere. Este nevoie de încredere în orice domeniu, în orice zi. Noua generație aduce acest suflu. La ora mea de religie fac uneori jocuri sau exerciții pentru viață, din care pot învăța sau reține ceva relevant. Îi rog pe copii să spună o dorință, o durere sau o frică. Mulți mi-au spus că ar vrea ca părinții să aibă mai multă încredere în ei. Aici, noi profesorii, putem interveni pentru a-i încuraja și lucra și cu părinții.

Sunt diferențe între școala de la sat și cea de la oraș?

 Alin: Personal, simt că la oraș sunt mai apreciat decât la sate. Diferența este de mentalitate: în comune există o bulă închisă, iar cei veniți din afară nu au aceeași influență. Nu înseamnă că asta afectează elevii. Dimpotrivă. Toți sunt la fel, sunt egali.

Aveți copii care au alte confesiuni la clasă? Cum gestionați acest aspect?

 Alin: Da, am copii de alte confesiuni. Încerc să nu intru în subiecte delicate și respect confesiunea fiecăruia. Am o abordare ecumenică bună, inspirată de profesorii mei din facultate, care colaborau cu colegi de alte confesiuni.

Interviul face parte din campania media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulată de Asociația Școala Încrederii, prin care creează context de conștientizare asupra importanței formării inițiale și continue a viitorilor profesori. Campania surprinde declarații despre educația de acum și din trecut, colectate de la elevi și cadre didactice, care vin cu o perspectivă generațională din culisele vieții sistemului de educație românesc de stat.