Autor: Sorin Faur – HR & Retention Expert | Trainer | Innovator | Author | Psychologist
Pe 10 aprilie, am sărbătorit Ziua Globală a Muncii de Acasă, un prilej potrivit pentru a reflecta asupra parcursului pe care l-a avut acest mod de lucru și asupra transformărilor pe care le aduce în viețile profesionale și personale.
Autor: Sorin Faur, HR & Retention Expert | Trainer | Innovator | Author | Psychologist | fondator Academia de HR
O privire înapoi: de la casă, la fabrică, înapoi acasă
Contrar aparențelor, conceptul de muncă de acasă nu este o invenție modernă. Înainte de Revoluția Industrială, majoritatea activităților economice aveau loc chiar în gospodării sau ateliere locale. Oamenii produceau, vindeau și trăiau în același spațiu. Mobilitatea era limitată, iar munca era strâns legată de viața de familie și de comunitate.
Odată cu industrializarea, s-a conturat un nou model: cel al muncii centralizate în fabrici și, ulterior, în birouri. Era începutul epocii în care „a merge la muncă” devenea o acțiune distinctă, separată de viața de acasă.
Tehnologia deschide drumuri noi
Abia în anii ’70, cu dezvoltarea telecomunicațiilor, ideea de „lucru la distanță” începe să reapară. În 1973, Jack Nilles, un inginer NASA, a introdus termenul telecommuting, anticipând un viitor în care distanțele fizice nu mai constituiau o barieră pentru activitățile profesionale.
Această legătură între muncă și tehnologie s-a consolidat treptat, pe măsură ce digitalizarea a evoluat. Totuși, un moment-cheie avea să vină mult mai târziu.
COVID-19 – accelerarea unui trend global
Pandemia COVID-19 a forțat o adaptare accelerată. Companiile din întreaga lume au fost nevoite să își regândească rapid procesele, iar milioane de angajați și-au transformat locuințele în birouri improvizate. A fost o tranziție bruscă, dar revelatoare.
Am descoperit multiple avantaje: flexibilitate, economie de timp, creșterea autonomiei și, în multe cazuri, o productivitate sporită. Dar și provocări: izolarea, dificultățile de colaborare, granițele difuze dintre muncă și viața personală.
Ce urmează?
Munca remote nu mai este o excepție, ci o componentă integrată în noile strategii organizaționale. Vorbim deja de modele hibride, spații de co-working, contracte flexibile și o redefinire a culturii organizaționale.
Pentru profesioniștii din HR și leadership, întrebarea nu mai este dacă acceptăm munca remote, ci cum o integrăm durabil, echilibrat și eficient. Este un nou teren de inovație și adaptare, unde cultura organizațională, retenția, sănătatea mentală și performanța trebuie regândite în contexte din ce în ce mai dinamice.
Academia de HR, Sorin Faur, Motivarea si retentia angajatilor
