Prețul psihologic al știrilor negative: Cum ne afectează presa starea de bine

În fiecare dimineață, suntem tentați să deschidem televizorul, radio-ul sau fluxul de știri online pentru a afla ce se întâmplă în lume. Titlurile alarmante și relatările dramatice au devenut parte din rutina zilnică a multora dintre noi.

Cu toate acestea, cercetări recente realizate în Europa arată că această „diete” de știri negative ne poate afecta serios starea de bine psihologică. Numeroase studii confirmă ceea ce mulți au resimțit intuitiv: consumul constant de vești rele poate alimenta anxietatea, depresia și stresul și ne poate distorsiona perspectiva asupra lumii. În paginile ce urmează, vom examina pe baza dovezilor științifice cum anume presa tradițională – fie ea TV, radio, ziare tipărite sau platforme online – ne influențează negativ sănătatea mintală.

Știrile negative și creșterea anxietății, depresiei și stresului

O întrebare esențială este: Chiar ne pot face rău știrile negative? Răspunsul oferit de cercetători este, din păcate, afirmativ.

Un studiu amplu condus în Spania pe durata unui an, pe un eșantion de 942 de adulți, a constatat că expunerea excesivă la știri negative a dus la creșterea simptomelor de anxietate și depresie, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Cu alte cuvinte, cu cât participanții urmăreau mai multe vești sumbre (în acest caz legate de pandemia COVID-19), cu atât raportau niveluri mai ridicate de anxietate și dispoziție depresivă. Fenomenul a fost atât de îngrijorător încât Organizația Mondială a Sănătății a recomandat, în acea perioadă, limitarea expunerii la știrile despre COVID-19 care provoacă anxietate sau suferință.

Un alt studiu realizat în Olanda a urmărit impactul știrilor obișnuite din fiecare zi asupra stării emoționale. Rezultatele au arătat că după ce oamenii erau expuși la știri cu conținut negativ, emoțiile pozitive scădeau semnificativ, iar emoțiile negative – precum tristețea, îngrijorarea – creșteau. Important, aceste efecte au fost observate chiar și pentru știri cotidiene, nu neapărat evenimente catastrofale. Cu alte cuvinte, nu doar dezastrele sau tragediile majore ne tulbură – chiar și fluxul zilnic de știri aparent banale, dar vopsite în tonuri sumbre, ne poate submina buna dispoziție.

Doomscrolling

Consecințele asupra sănătății mintale pot fi și mai grave atunci când consumul de știri devine obsesiv. Cercetătorii au introdus termenul de „doomscrolling” pentru a descrie tendința de a derula compulsiv prin știri negative, chiar dacă acestea provoacă tristețe sau anxietate.

Un studiu publicat în 2022 în revista Health Communication a constatat că 16,5% dintre participanți prezentau un consum de știri „extrem de problematic”, asociat cu niveluri mult mai mari de stres, anxietate și chiar deteriorare a stării de sănătate. Profesorul Bryan McLaughlin, autorul principal al studiului, explică faptul că ciclul nesfârșit de știri 24/7 poate induce o “stare constantă de alertă ridicată”, făcând ca lumea să pară un “loc întunecat și periculos” pentru unii oameni. Aceștia intră într-un cerc vicios: în loc să ia o pauză, simt impulsul să se afunde și mai mult în fluxul de știri, verificând obsesiv actualizările în speranța (iluzorie) de a-și calma neliniștea.

Rezultatul? Nu numai că anxietatea nu scade, dar știrile ajung să interfereze cu toate aspectele vieții lor – somn, concentrare, relații – amplificând și mai mult stresul. În mod alarmant, cercetarea a arătat că persoanele cu cel mai sever consum problematic de știri erau de șapte ori mai predispuse să raporteze probleme serioase de sănătate mintală, comparativ cu cei care urmăreau știrile moderat sau rar. Mai exact, 74% dintre cei „dependenți” de știrile negative sufereau de tulburări psihice (anxietate, depresie etc.), față de doar 8% dintre ceilalți participanți. Aceste cifre ilustrează clar potențialul toxic al supraexpunerii la vești rele.

Impactul psihologic al știrilor negative nu se limitează la anxietate și depresie. Multe persoane relatează și o stare de tristețe profundă, chiar disperare, după consumul prelungit de știri alarmante.

Un reportaj realizat de PressOne observa că buletinele de știri TV reușesc adesea să inducă teamă pentru ziua de mâine și un sentiment de descurajare generală, accentuând îngrijorările despre direcția în care se îndreaptă societatea.Cu alte cuvinte, atunci când suntem bombardați permanent cu vești rele – despre pandemii, războaie, dezastre naturale, crize economice – putem ajunge să vedem lumea în culori mult mai întunecate decât este ea în realitate, ceea ce contribuie la apariția sau agravarea simptomelor de depresie și anxietate.

Un alt efect documentat este creșterea nivelului general de stres cronic. Stresul continuu indus de alertele de știri poate menține organismul într-o stare de hipervigilență, activând mereu răspunsul biologic de tip „luptă sau fugi”. Aceasta înseamnă niveluri ridicate de cortizol (hormonul stresului) care inundă corpul, menținându-ne într-o tensiune permanentă. Medicii atrag atenția că un asemenea stres cumulativ ne poate epuiza și fizic, crescând riscul de probleme cardiace, diabet și alte boli cronice.

Cum reacționează creierul la veștile rele: biasul negativ și “atracția” știrilor sumbre

Dacă știrile negative ne fac să ne simțim atât de rău, de ce totuși suntem atrași de ele? Răspunsul ține de un mecanism psihologic profund înrădăcinat în ființa umană, cunoscut drept biasul negativ. Pe scurt, creierul nostru a evoluat astfel încât acordă prioritate amenințărilor și informațiilor negative – o moștenire de supraviețuire de la strămoșii noștri îndepărtați.

În vremuri străvechi, a fi hipersensibil la pericole (precum sunetul unui prădător sau semnele unei calamități naturale) putea face diferența dintre viață și moarte. “Oamenii sunt programați să acorde atenție amenințărilor”, explică dr. Alison Holman, psiholog specializat în sănătate la Universitatea din California – tocmai pentru că identificarea rapidă a unui pericol ne ajuta să supraviețuim. Astăzi, însă, același instinct ne atrage privirea către titlurile alarmante și breaking news-urile înfricoșătoare. Cu alte cuvinte, suntem “setați” biologic să fim captivați de știrile negative, chiar dacă rațional am prefera liniștea.

Din perspectivă neurobiologică, atunci când vedem sau auzim o veste proastă, creierul o percepe ca pe o posibilă amenințare reală. Amigdala cerebrală, centrul fricii din creier, dă alarma și activează cascada de răspuns la stres: hormonii precum adrenalina și cortizolul sunt eliberați, pregătind corpul pentru reacția de urgență “luptă sau fugi”. Aceasta explică de ce simțim adesea încordare, neliniște sau chiar palpitații când urmărim știri despre dezastre sau violențe – organismul nostru reacționează de parcă noi înșine am fi în pericol iminent. În mod limitat, acest răspuns este firesc și util. Totuși, problema apare atunci când suntem bombardați cu astfel de stimuli negativi în mod repetat și prelungit. Dacă la un pericol real corpul revine la normal după ce amenințarea a trecut, în cazul consumului media amenințarea nu “dispare” niciodată complet – există întotdeauna o nouă știre alarmantă care să mențină sistemul de alertă activat.

Astfel, expunerea constantă la știri negative ține corpul într-o stare de stres continuu, fără șansa de recuperare sau reglare. Specialiștii avertizează că această activare neîncetată a axei stresului epuizează organismul, perturbând atât răspunsul la stres, cât și sistemul de recompensă al creierului.

Biasul negativ este amplificat și de modul în care funcționează mass-media modernă. Știrile cu tentă negativă nu doar că ne atrag atenția mai puternic, dar tindem să le și memorăm mai bine și să le acordăm o greutate mai mare în formarea opiniilor noastre, comparativ cu știrile pozitive.

Studii de psihologie cognitivă au arătat că informațiile negative sunt procesate mai profund de creier, rămân “lipite” în memorie și ne influențează deciziile într-o măsură disproporționată. De exemplu, dacă auzim zece vești bune și una rea, este foarte probabil ca vestea rea să ne afecteze starea de spirit mult mai mult decât cele bune la un loc – acesta este efectul biasului negativ în acțiune.

Instituțiile media cunosc intuitiv această predispoziție umană

Nu întâmplător se spune în redactii: “If it bleeds, it leads” – adică “dacă curge sânge, va fi pe prima pagină”. În era digitală, această strategie s-a tradus prin titluri concepute să șocheze și să stârnească emoții puternice, deseori negative, tocmai pentru că astfel de titluri obțin mai multe clicuri și captivează publicul mai mult timp.

În esență, biasul negativ ne face să fim publicul ideal pentru știrile sumbre, iar industria media exploatează (adesea involuntar, alteori deliberat) această tendință.

Consecința este un cerc de feedback: suntem atrași de veștile proaste, mass-media ne oferă tot mai multe asemenea vești pentru a ne menține atenția, iar noi devenim și mai copleșiți și anxioși pe măsură ce le consumăm.

Trauma mediatică: când ecranul declanșează stres posttraumatic

Un aspect deosebit de îngrijorător evidențiat de cercetători este că expunerea intensă la relatări despre tragedii poate duce la ceea ce psihologii numesc “traumă mediatică” sau stres posttraumatic secundar. Cu alte cuvinte, o persoană poate suferi reacții similare traumelor psihologice (coșmaruri, flashback-uri, anxietate intensă) chiar dacă nu a fost direct implicată într-un eveniment traumatic, ci doar a urmărit ample reportaje despre acesta.

Studiile asupra marilor dezastre și atacuri teroriste oferă exemple tulburătoare. După atentatele din 11 septembrie 2001, cercetătoarea Roxane Cohen Silver de la Universitatea din California a monitorizat timp de trei ani reacțiile oamenilor expuși la fluxul mediatic despre tragedie. Ea a descoperit că persoanele cele mai intens “lipite” de știrile despre atacurile teroriste au ajuns, în timp, să raporteze probleme serioase de sănătate mintală și fizică. Această constatare a fost un semnal de alarmă: pentru prima dată s-a sugerat clar că mass-media poate acționa ca un factor de traumă psihologică. 

Un studiu remarcabil condus de dr. E. Alison Holman împreună cu Roxane Silver a analizat impactul atentatului cu bombă de la Maratonul din Boston (2013). Acela a fost unul dintre primele evenimente majore intens mediatizate și pe rețelele sociale, unde imagini grafice și video șocante (de exemplu, imagini cu victime mutilate) s-au propagat fără filtre. Studiind reacțiile a mii de oameni, cercetătorii au identificat două tendințe alarmante: în primul rând, persoanele care au vizionat cele mai violente imagini au avut mult mai multe simptome de stres posttraumatic (coșmaruri, hipervigilență, amorțeală emoțională) la șase luni după eveniment. În al doilea rând – și poate cel mai surprinzător – cei care au consumat peste 6 ore de media pe zi în legătură cu atentatul au manifestat simptome psihice mai acute decât cele raportate de oameni care fuseseră efectiv prezenți la locul tragediei.

Cu alte cuvinte, un martor virtual, expus exagerat la imagini și știri despre dezastru, poate suferi mai mult psihologic decât un martor real. Motivul? Pentru cei aflați la fața locului, trauma a fost delimitată în timp și spațiu – după ce au părăsit zona, evenimentul acut s-a încheiat. În schimb, “pentru cei lipiți de ecrane, trauma nu s-a oprit niciodată”, notează echipa lui Silver: fiecare titlu șocant sau imagine tulburătoare retransmisă a reactivat trauma, forțând mintea să o retrăiască iar și iar.

Acest mecanism de retraumatizare mediatică a fost observat și în alte situații de criză. Pandemia de COVID-19, de exemplu, cu avalanșa ei de știri despre numărul de morți și imagini din spitale copleșite, a generat la unii oameni stări de anxietate intensă și chiar simptome de stres posttraumatic, deși nu toți suferiseră personal pierderi sau îmbolnăviri grave. În mod similar, războiul din Ucraina – urmărit pas cu pas de publicul global prin transmisiuni TV și postări online – a avut efecte negative asupra sănătății mintale nu doar în rândul celor direct afectați, ci și asupra multor altor persoane din Europa care au empatizat intens cu suferința umană văzută pe ecrane.

Psihologii vorbesc despre “angoasă empatică” sau “traumă vicariantă” care poate apărea atunci când asistăm, fie și de la distanță, la orori repetate prin mass-media.

Puterea de a informa cu responsabilitate

Este important de subliniat că nu știrile în sine sunt de vină în mod absolut – informarea este necesară, iar relatările despre evenimente tragice pot avea și un rol pozitiv (de exemplu, mobilizarea ajutoarelor, conștientizarea problemelor sociale). Ceea ce provoacă daune psihologice este excesul de informație negativă și maniera adesea senzationalistă în care aceasta este prezentată, fără context sau soluții. Roxane Silver sugerează chiar că instituțiile media ar trebui să-și echilibreze modul de relatare, evitând descrierile grafice excesive și tonul catastrofic continuu, pentru a reduce impactul negativ asupra publicului. Altfel spus:

Să informezi nu trebuie să însemne să traumatizezi.

Ziarul Pozitiv își asumă conștient alegerea de a nu amplifica știrile negative, oricât de tentant ar fi acest tip de conținut pentru publicul larg. Credem că rolul presei nu este doar de a reflecta realitatea crudă, ci și de a aduce echilibru, context și speranță. În locul fricii, alegem inspirația; în locul dramatismului, alegem soluțiile. Lumea nu este lipsită de probleme, dar este plină și de oameni care construiesc, vindecă, inovează și dăruiesc. De aceea, Ziarul Pozitiv vrea să fie vocea acestor povești, pentru că realitatea are și o față luminoasă — depinde doar prin ce lentilă alegi să o privești.

Surse

• Fortea, L. & Raduà, J. (2025). A new study finds that excessive consumption of negative news increases symptoms of anxiety and depression. Comunicat de presă IDIBAPS.
• Ellwood, B. (2020). Is the news making us unhappy? The influence of daily news exposure on emotional states. PsyPost
• Cassidy, C. (2022). Doomscrolling linked to poor physical and mental health, study finds. The Guardian
• Dragomir, V. (2017). Ce poți face dacă știrile negative te copleșesc? PsihoSensus
• Robertson, C. et al. (2023). Negativity drives online news consumption. Nature Human Behaviour, 7, 812–822.