Deloitte: De ce evită contribuabilii să activeze cauza de nepedepsire a evaziunii fiscale înainte de sesizarea parchetului

Potrivit unei analize realizate de specialiștii Reff & Asociații | Deloitte Legal, mulți contribuabili preferă să nu activeze mecanismul de nepedepsire a evaziunii fiscale în etapa administrativă, înainte de sesizarea organelor de urmărire penală, chiar dacă penalitățile sunt mai mici în această fază. Opinia aparține lui Emanuel Bondalici, Senior Managing Associate, și Cătălin Chibzui, Managing Associate, și evidențiază diferențele importante dintre procedurile administrative și cele judiciare.

Cauza de nepedepsire este reglementată de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și presupune că fapta nu este sancționată penal dacă prejudiciul adus bugetului public este sub un milion de euro și este achitat integral, împreună cu penalitățile prevăzute de lege. Nivelul penalității depinde de momentul în care contribuabilul decide să achite prejudiciul.

Cum funcționează mecanismul de nepedepsire

În etapa administrativă, după finalizarea controlului fiscal și înainte de sesizarea parchetului, contribuabilul poate evita procedura penală dacă achită prejudiciul în termen de 30 de zile de la notificare, plus o penalitate de 15% din valoarea acestuia, precum și dobânzile și penalitățile aferente.

În cazul în care plata are loc după deschiderea urmăririi penale, penalitatea crește la 25%, iar dacă mecanismul este activat în timpul procesului în instanță, penalitatea ajunge la 50% din valoarea prejudiciului. În etapa de apel, penalitatea devine egală cu prejudiciul stabilit.

În situațiile în care plata este făcută în timpul procedurii judiciare, procurorul sau instanța poate constata existența cauzei de nepedepsire și poate dispune clasarea sau încetarea procesului penal.

De ce contribuabilii preferă etapa judiciară

Conform opiniei specialiștilor Deloitte Legal, una dintre explicațiile principale este faptul că în etapa administrativă contribuabilul are mai puține garanții procedurale. Inspectorii fiscali pot constata existența prejudiciului și pot propune aplicarea cauzei de nepedepsire, însă procesul-verbal prin care este stabilit prejudiciul are valoare de mijloc de probă și nu poate fi contestat în contencios administrativ.

Astfel, plata prejudiciului în această etapă poate echivala cu o recunoaștere implicită a vinovăției, fără posibilitatea de a contesta pe fond constatările inspectorilor fiscali.

După sesizarea organelor de urmărire penală, situația se schimbă semnificativ. În faza judiciară, cuantumul prejudiciului poate fi stabilit pe baza unei expertize de specialitate, iar contribuabilul beneficiază de garanțiile unui proces echitabil. De asemenea, legislația îi permite să solicite continuarea procesului penal pentru a-și demonstra nevinovăția, chiar dacă a achitat prejudiciul.

Datele oficiale confirmă această tendință. Raportul de activitate al ANAF pentru primul trimestru din 2025 arată o creștere de aproape 240% a sesizărilor către organele de urmărire penală, în timp ce numărul contribuabililor verificați a crescut cu doar 10,8%.

În aceste condiții, concluzia specialiștilor Deloitte Legal este că, deși penalitatea este mai mică în faza administrativă, contribuabilii aleg adesea să activeze mecanismul de nepedepsire după sesizarea parchetului, pentru a beneficia de protecția procedurală oferită de sistemul judiciar.