Doctorul în Achiziții: lanțul de aprovizionare devine transparent în noua eră a achizițiilor publice

Autori : Alin IZVORAN – București  și Ovidiu SLIMAC – Timișoara

Seria „Doctorul în Achiziții” continuă cu un nou episod dedicat transformării profunde a lanțurilor de aprovizionare în achizițiile publice. Într-un dialog aplicat și relevant, cei doi specialiști analizează impactul noilor reglementări europene și al ghidului EISMEA/ANAP, explicând cum se trece de la lipsa de vizibilitate la transparență și trasabilitate reală în procesele de achiziție.

Doctorul în Achiziții din Timișoara întreabă :

Episodul 31 (12/26) – Episodul 12, din 2026 „Lanțul de aprovizionare : de la ‘cutia neagră’ la ‘carte deschisă’, cu trenduri de la Comisie”

Doctorul din Timișoara, spune :

Drag coleg din București,

Săptămâna asta am primit, odată cu poșta electronică, două documente care mi-au dat peste cap toată programarea. Nu, nu era un nou set de clarificări de la un ofertant. Erau două materiale care, împreună, schimbă complet regulile jocului : propunerea de Industrial Accelerator Act (IAA) și, mai aproape de noi, Ghidul EISMEA/ANAP privind lanțul de aprovizionare, tocmai publicat pe site-ul Comunității Practicienilor PPE+ Europe.

Acest ghid, dragă colegule, nu e o simplă recomandare. E un manual de utilizare pentru viitor. Și, pentru că e scris de oameni care știu cum funcționează SEAP-ul și legislația noastră, e exact ce aveam nevoie: o punte între vorbele frumoase din strategiile europene și realitatea din teren.

Hai să-ți povestesc ce am găsit acolo, pentru că e musai să le știm, mai ales că vine IAA și odată cu el, Pașaportul Digital al Produsului.

1. Scopul ghidului : „De ce și când ?”

Ghidul răspunde la două întrebări esențiale pe care ni le punem când vrem să cerem ceva legat de lanțul de aprovizionare: CÂND e cazul și CUM facem legal ? Nu e un moft, e o necesitate, mai ales pentru contractele cu risc ridicat, unde fără vizibilitate în lanț, riști să ai surprize neplăcute, de genul “autostrada care se surpă” sau “produsele alimentare cu proveniență dubioasă” (așa cum spuneam în episoadele 10 și 12).

Ghidul precizează explicit că cerințele privind lanțul de aprovizionare trebuie să fie proporționale cu riscurile contractului, conform principiilor din art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea 98/2016.

Pentru contractele cu risc ridicat (alimentar, medical, infrastructură, IT), lipsa vizibilității în lanțul de aprovizionare poate duce la :

• produse neconforme,
• întârzieri,
• încălcări ale aspectelor sociale sau de mediu.

2. Temeiul legal : avem lege, avem dreptate

Pentru toți colegii care se tem că ANAP sau Curtea de Conturi o să-i întrebe „dom’le, dar de ce ai cerut tu așa ceva ?”, ghidul ne dă armele. Citând din el, ni se reamintește :

Directiva 2014/24/EU, Art.67 și Recitalurile 97-99, ne permite să evaluăm ofertele nu doar după preț, ci și după caracteristicile de mediu sau sociale ale lanțului de aprovizionare.

Legea 98/2016, Art.179 lit.(e), spune că putem cere ofertanților să specifice „sistemele de management și trasabilitate în cadrul lanțului de aprovizionare”. Deci nu inventăm noi nimic.

Iar CS3D (Directiva 2024/1760) și Regulamentul ESG (2024/3005) vin și obligă, de fapt, companiile mari să aibă sisteme de due-diligence. Noi, ca autorități, putem și trebuie să cerem dovada.

3. Pașii concreți din ghid, un GPS pentru autorități

Ghidul ne propune un proces clar în trei pași pentru planificarea achiziției, pe care l-am și testat mental la un caiet de sarcini pentru catering școlar :

Pasul 1 – Analiza riscurilor : Mi-am pus întrebarea „ce risc am dacă furnizorul își schimbă subfurnizorii de carne fără să-mi spună ?”. Risc mare ! (siguranță alimentară, trasabilitate).

Pasul 2 – Instrumente de analiză : Ghidul recomandă folosirea analizei STEEEPLE (socio-cultural, tehnologic, economic, etc.) și a hărților lanțului de aprovizionare. Adică, să înțelegem cine sunt jucătorii din spatele ofertantului. E ca o anchetă, dar una legală.

Pasul 3 – Decizia : Pe baza riscurilor, decid dacă cer ceva la calificare (ex : sistem de management al lanțului certificat ISO 28000) sau dacă doar premiez la evaluare pe cei care au un lanț mai scurt, mai transparent.

4. Exemple de documente și certificări “probă, vă rog !”

Ca să nu fim acuzați că cerem lucruri închipuite, ghidul ne dă exemple concrete de dovezi pe care le putem cere :

Certificări: ISO 28000 (securitatea lanțului), ISO 22005 (trasabilitate în lanțul alimentar), ISO 27001 (securitate cibernetică în lanț).

Politici și proceduri : Descrierea sistemului de due-diligence, coduri de conduită pentru furnizori, planuri de continuitate.

Audituri și rapoarte : Dovezi de la terți, hărți ale lanțului, rapoarte de audit.

5. Ce legătură are cu IAA și Pașaportul Digital ?

Aici e marea conexiune, dragă coleg, ghidul acesta e fundația practică pentru ceea ce IAA și ESPR (Regulamentul 2024/1781) vor impune la nivel european.

Pașaportul Digital al Produsului (DPP), despre care vorbeam în episodul 17, nu e altceva decât un set de date structurate exact așa cum cere ghidul : proveniență, compoziție, impact. Iar ghidul ne spune deja cum să cerem și cum să verificăm informații similare, folosind instrumente digitale sau chiar soluții open-source.

Mai mult, ghidul are studii de caz din Europa care aplică deja aceste principii, exact ce va trebui să facem și noi, dacă vrem să fim în linie cu “conținutul european” din IAA.

Dar hai să vedem ce zice specialistul în Capitală despre cum îmbinăm IAA-ul cu acest ghid. Ce instrumente vedem noi în SEAP pentru a verifica digital aceste lanțuri ?

Deci, nu e SF, e deja realitate în alte țări. Acum avem și un ghid tradus în logica noastră juridică. Provocarea e să-l aplicăm, fără să ne speriem de termeni, căci, dacă nu începem să cerem aceste informații, cum vom verifica, peste un an, dacă panoul solar / dispozitivul medical e chiar fabricat în Europa sau doar asamblat la periferie dintr-un kit asiatic ?

Doctorul în Achiziții din București răspunde :

Dragă Doctorule din Timișoara, să recapitulăm, un pic :

CS3D – Directiva (UE) 2024/1760 obligă companiile mari să implementeze due diligence (verificare prealabilă) pe lanțul de aprovizionare : legătura cu obligațiile operatorilor economici.

Regulamentul ESG (UE) 2024/3005 impune raportare non-financiară și trasabilitate ESG.

ESPR – Regulamentul (UE) 2024/1781 introduce Pașaportul Digital al Produsului (DPP) fiind viitorul standard de trasabilitate.

Ai pus punctul pe „i” și ai desenat și harta. Ghidul EISMEA/ANAP e, într-adevăr, manualul de utilizare pentru noua generație de achiziții. Și, așa cum bine ai spus, e puntea dintre vorbe și fapte, dintre dezideratele europene și realitatea din SEAP.

Eu l-am citit cu un singur gând : cum aplicăm toate astea în procedurile de zi cu zi, fără să blocăm sistemul și fără să descurajăm ofertanții ?

1. De la „ce” la „cum”, Ghidul ca soluție

Până acum, știam că putem cere „sisteme de management al lanțului”. Dar cum? Cu ce justificare ? Ghidul ne oferă exact această justificare, prin analiza de risc obligatorie pe care trebuie să o facem în faza de planificare. Ghidul introduce conceptul de „risk-to-requirement mapping” (corelarea riscurilor cu cerințele), adică fiecare cerință trebuie să fie legată direct de un risc identificat.

Uite un exemplu practic, folosind chiar recomandările ghidului :

Vrem să cumpărăm servicii de cloud pentru datele unei primării. Aplicăm Pasul 1 (identificare riscuri) și constatăm că riscul principal e securitatea cibernetică și localizarea datelor. Aplicăm Pasul 2 (analiză STEEEPLE) și vedem că, din punct de vedere legal, avem GDPR care impun anumite standarde. Așadar, la Pasul 3, decidem să cerem la calificare certificare ISO 27001 sau dovezi echivalente, pentru că asta dovedește capacitatea operatorului de a gestiona securitatea informației. Nu e un moft, e o cerință direct legată de riscul identificat, exact așa cum prevede Tabelul 1 din ghid, care corelează riscurile contractuale cu certificările specifice (ISO 27001 pentru securitatea informației, ISO 28000 pentru securitatea fizică a lanțului).

2. Digitalizarea trasabilității, de la hârtie la date

Aici intervine marea schimbare. Ghidul, face un pas uriaș înainte, vorbind despre utilizarea instrumentelor digitale și a software-ului pentru a sprijini atât cerințele de calificare, cât și factorii de evaluare. Ghidul recomandă acceptarea formatelor digitale standardizate, conform ESPR.

Practic, ne spune că putem accepta ca dovadă :

hărți ale lanțului generate de platforme specializate (precum Sourcemap, Resilinc – menționate în Tabelul 2),

date privind amprenta de carbon calculate cu instrumente LCA (Makersite, OneClick LCA – menționate în Tabelul pentru criterii de atribuire),

și, în curând, Pașaportul Digital al Produsului (DPP), care nu e altceva decât un set standardizat de astfel de date, emis și validat electronic.

E revoluționar! Pentru că până acum, când un ofertant spunea „lanțul meu e sustenabil”, trebuie să credem pe cuvânt sau să ne mulțumim cu o declarație pe propria răspundere. Acum, cu ghidul, avem voie să cerem date, iar cu IAA și DPP, aceste date vor fi structurate și, teoretic, mai ușor de verificat.

3. Exemple din practica europeană, “uite că se poate !”

Studiile de caz din Anexa 2 a ghidului sunt aur curat pentru orice consultant și orice autoritate. Ele arată că :

În Scoția (APUC, centrul de expertiză în achiziții pentru sectorul universitar), solicită pentru alimente (pește și fructe de mare), trasabilitate și un cod de conduită pentru lanț.

În Spania, pentru construcția unui spital, se cere utilizarea BIM (Building Information Modelling), care e un instrument digital ce integrează și date despre materiale și furnizori.

În Norvegia, pentru servicii de spălătorie, se cere integrare RFID și due-diligence pe lanț.

În Italia (Consip, unitatea centralizată din Italia, sora ONAC-ului) , pentru catering, solicită certificări ISO 22000 și ISO 22005 (trasabilitate).

Exemple din Scoția, Spania, Norvegia, Italia oferă ca și soluții :

• trasabilitatea alimentară,
• BIM în construcții,
• RFID în servicii,
• audituri ESG,
• care sunt deja practici curente.

Ce ne arată asta ? Că nu suntem singurii care ne confruntăm cu aceste provocări și, mai ales, că există soluții deja testate. Nu trebuie să reinventăm roata. Trebuie doar să adaptăm aceste modele la legislația noastră, iar ghidul ăsta tocmai asta face.

4. Provocarea definirii „fabricat în Europa”

Acum, legat de IAA și de definiția „conținutului european”, ghidul ne dă un indiciu prețios : la Secțiunea 4.3.1 și 4.4.2, când vorbește despre dovezi, include „certificate de lanț de custodie”, „declarații de conformitate cu reglementările UE”, și „certificate de origine”. Pentru a verifica dacă un dispozitiv medical e „fabricat în Europa”, nu ne vom uita doar la declarația producătorului, vom cere, pe baza acestui ghid și a viitorului regulament IAA, un lanț de custodie care să ateste procentul de componente europene și locul unde s-a făcut asamblarea finală. Vom cere, practic, un pașaport digital al dispozitivului medical, care să includă exact aceste informații.

Așadar, provocarea e mare, dar instrumentele încep să prindă contur. Vom trece de la declarații simple la date verificate digital. Vom trece de la „cred că e european” la „pașaportul spune că e european și pot verifica în sistem”.

IAA va cere dovezi reale, nu declarații. Ghidul ne arată cum să cerem:

• lanț de custodie,
• certificate de origine,
• date DPP,
• audituri de conformitate.

Ghidul recomandă utilizarea criteriilor de atribuire bazate pe trasabilitate, nu doar pe preț.

Concluzia din Capitală :

Ghidul EISMEA/ANAP e mai mult decât un document. E o schimbare de paradigmă. Ne oferă limbajul comun, instrumentele și curajul de a cere mai mult de la ofertanți, în numele unor achiziții mai sigure, mai sustenabile și mai aliniate cu interesele strategice ale Europei.

IAA și Pașaportul Digital sunt motorul și combustibilul acestei schimbări. Ghidul e volanul și manualul de utilizare. Acum depinde de noi, șoferii din achiziții, să învățăm să conducem această mașinărie nouă, fără să o izbim de primul copac birocratic. Cu pași mici, cu proiecte-pilot, cu consultare de piață „pe bune” (așa cum recomandă și ghidul la Secțiunea 4.2.2 – supply chain mapping (cartografierea lanțului de aprovizionare) ca parte a cercetării de piață). Și, bineînțeles, cu cafea tare și umor.

Cu respect, luciditate și o lupă digitală pregătită pentru primul Pașaport de Produs,

Doctorul în Achiziții din București

Alin Izvoran

🩺 Concluzia comună a celor doi doctori

Ghidul EISMEA/ANAP este volanul, IAA și DPP sunt motorul, iar SEAP trebuie să devină bordul digital.

Achizițiile publice intră într-o nouă eră : de la declarații la date, de la opacitate la trasabilitate, de la cutii negre la lanțuri transparente.

Surse:

• Propunerea Comisiei Europene pentru Industrial Accelerator Act(COM(2026)100)

(https://single-market-economy.ec.europa.eu/publications/industrial-accelerator-act_en)

• Regulamentul (UE) 2024/1781 privind proiectarea ecologică pentru produse sustenabile

(Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile, de modificare a Directivei (UE) 2020/1828 și a Regulamentului (UE) 2023/1542 și de abrogare a Directivei 2009/125/CEText cu relevanță pentru SEE.)

• Guidelines on the use of supply chain aspects/concepts in Romanian public procurement procedures, EISMEA/PPE+ Europe, 2026.

(https://public-buyers-community.ec.europa.eu/communities/ppe-europe-2024-2028/resources/guidelines-use-supply-chain-aspectsconcepts-romanian)

n.a. Articolul (al treizecișiunulea) face parte din seria „Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde” – o colecție de reflecții umoristice și realiste despre lumea achizițiilor publice din România și nu numai.

Citește și:

Doctorul în Achiziții: între progres și blocaje în analiza OECD 2026

Doctorul în Achiziții: diferența dintre clarificare și modificarea ofertei în Legea 98/2016

Doctorul în Achiziții: paradoxul avansului de 30% în achizițiile finanțate european

Doctorul în Achiziții: Primăvara ofertelor-fantomă și riscurile penale ascunse