Interviu Animest: Piet Kroon – Între Hollywood și Europa, în căutarea libertății artistice

Piet Kroon este una dintre figurile distincte ale animației mondiale. Regizor, scenarist și artist vizionar, el a dezvoltat, scris și regizat lungmetrajul „HEINZ” (2019), bazat pe celebra bandă desenată olandeză. Ca scenarist și consultant de poveste, și-a adus imaginația vizuală unică în zeci de producții majore, de la clasicul „The Iron Giant” (1997) al lui Brad Bird și „Shrek 2” (2004), până la remarcabilul „Pinocchio” (2022) al lui Guillermo del Toro, câștigător al premiului Oscar.

Adi: Ai lucrat în unele dintre cele mai mari studiouri de animație din lume, însă scurtmetrajele tale timpurii aveau o voce personală, aproape suprarealistă. Te mai recunoști ca autor în interiorul acestui sistem industrial sau supraviețuirea la Hollywood cere un fel de amnezie creativă?

Piet: Cred că am rămas aceeași persoană. Când vii în America, vii cu o sensibilitate europeană, diferită de cea americană, și trebuie să găsești un echilibru. În proiectele la care am lucrat, studiourile erau interesate să audă o altă voce — chiar dacă nu toate ideile mele au ajuns în film. E important ca în animație să existe riscuri, să nu devină o fabrică de formule. Eu am încercat mereu să aduc o altă nuanță, o altă perspectivă.

Nu e vorba de amnezie: chiar și când lucram în America, scriam scenarii și povești proprii. Diferența e că acolo, dacă ești angajat ca animator, ți se cere să rămâi în rolul tău. De aceea le spun studenților: lucrați serios la scurtmetrajele voastre — sunt cartea voastră de vizită.

Piet Kroon (Foto: Claudiu Popescu)

Adi: Animația mainstream ascunde adesea întrebări existențiale profunde în spatele umorului. Când lucrezi la storyboard-uri pentru studiouri uriașe, strecori vreodată momente de „rebeliune tăcută”?

Piet: Probabil că da. Ca artist de storyboard, ești plătit să experimentezi — să încerci lucruri care poate nu sunt „în direcția bună”. Directorii își dau seama ce vor doar când văd ceva ce nu le place. Așa funcționează procesul.

Am lucrat, de exemplu, la Pinocchio al lui Guillermo del Toro, o poveste plasată în Italia fascistă. Mi s-a părut fascinantă ideea că întreaga țară devenea un popor de marionete. Filmul trebuia totuși să fie pentru copii, așa că am testat limitele — cât de serios putem fi fără să pierdem publicul. În acest caz, viziunea regizorului a rămas aproape intactă, ceea ce e rar în Hollywood.

De obicei, acolo totul se „îndulcește”, ca să nu deranjeze pe nimeni. Dar dacă aduci elemente reale, umane, filmele devin mai puternice.

Adi: Există exemple de mici acte de rebeliune care au trecut de cenzură?

Piet: Da, se întâmplă. În Aladdin, de exemplu, apare pentru o singură imagine cuvântul „sex” — un mic gest al animatorilor. În filmul meu Osmosis Jones, care are loc în interiorul corpului uman, am strecurat o glumă vizuală: o statuie în formă de celulă spermatică, ascunsă în decor. Nu era o provocare, ci un mic joc. Totuși, studiourile testează fiecare detaliu cu publicul și elimină orice ar putea incomoda părinții.

În America, filmele sunt afaceri uriașe: costă sute de milioane și se fac pentru a produce și mai mulți bani. În Europa e diferit — lupți mai mult să obții finanțarea, nu profitul.

Piet Kroon (Foto: Claudiu Popescu)

Adi: De ce crezi că Europa nu poate concura economic cu Hollywoodul?

Piet: Din motive de scară și economie. În Europa, filmele sunt proiecte culturale finanțate de stat. Fără acest sprijin, nu ar exista o industrie solidă. În SUA, fiecare lansare e însoțită de o campanie uriașă. Eu am regizat în Olanda un lungmetraj de animație cu buget mic; era o zi frumoasă, lumea mergea la plajă, apoi a venit un blockbuster american — și filmul meu a dispărut din săli.

De aceea cred că Europa ar trebui să se concentreze pe propriile povești, autentice, nu pe imitarea succesului american. Asta e forma reală de libertate artistică.

Adi: Animația este considerată cea mai controlată formă de artă, dar filmele tale par vii, spontane. Cum împaci precizia cu emoția?

Piet: În storyboard-uri îmi place să fiu liber — desenul nu trebuie să fie perfect, ideea trebuie să fie clară. Îmi plac accidentele fericite. Când eram mic, am învățat că trebuie să te arunci în culoare, nu să o controlezi.

Imperfecțiunea are frumusețea ei — ca în muzică. Nu-mi plac vocile perfecte, ci cele care tremură, care caută nota potrivită. Acolo se află emoția și vulnerabilitatea.

Adi: Industria americană celebrează inovația, dar impune formule stricte. Cum navighezi între cele două?

Piet: E greu. Am lucrat la Ice Age 4 și 5, filme pornite fără scenariu complet, doar cu un termen de lansare fix. Există o rețetă clară, dar chiar și acolo poți adăuga un ingredient personal — o replică, o scenă, o idee mai specială.

Uneori trebuie să lupți pentru ele. Într-un sistem de producție, ideile se uzează repede — dacă o glumă e auzită de zece ori, nu mai pare amuzantă. Eu încerc să păstrez autenticitatea chiar și în constrângerile formulei.

Piet Kroon (Foto: Claudiu Popescu)

Adi: Mulți animatori își transformă visurile personale în visuri corporatiste. Crezi că mai e posibil să faci un film care să pună întrebări despre lume, nu doar să o distreze?

Piet: Da, dar e dificil. În America, totul se bazează pe profit. În schimb, platformele de streaming au mai multă libertate — pot accepta riscuri.

Un exemplu e Persepolis, un film european, alb-negru, despre revoluția din Iran. Era politic, curajos și totuși a avut succes. Cred că asta trebuie să urmărim: să facem filme care contează, chiar dacă nu devin blockbustere.

Adi: Dacă ai avea libertate absolută, fără producători, fără algoritmi, ce ai crea?

Piet: Tehnic, aș putea face un film singur acum. Dar cred că ar fi ceva foarte personal, aproape filosofic — o reflecție despre viață și despre ce am învățat. Soția mea a murit acum un an și jumătate, iar de atunci încerc să dau sens vieții ei. Mă gândesc să transform asta într-un proiect intim, poate un film scurt, poate altceva. Nu ar fi pentru bani sau faimă, ci pentru a exprima ceva adevărat.

Animația e un limbaj puternic — îți permite să vorbești despre durere, memorie și speranță într-un mod în care alte forme de artă nu pot.

Dincolo de cariera impresionantă și colaborările cu mari regizori, Kroon rămâne un artist care caută sensul profund al imaginii și al emoției. Pentru el, animația este o formă de poezie vizuală, capabilă să atingă esența umană — acolo unde fragilitatea, pierderea și speranța se întâlnesc. Într-o industrie dominată de cifre, Piet Kroon amintește că adevărata valoare a artei nu stă în succesul de box-office, ci în sinceritatea cu care privește lumea și o redă mai departe.

Citește și celelalte interviuri realizate de Adi Guțu-Gearîp la Animest 2025:
👉 Interviu Animest: Rasmus A. Sivertsen – între tradiția nordică și provocările modernității
👉 Interviu Animest: Isabel Herguera – vocea feminină care unește realitatea și visul în animație

Descoperă și cronicile dedicate Nopților Speciale Animest 2025, seri care au transformat festivalul într-o experiență multisenzorială a libertății artistice:
🎬 Animusic Night – O călătorie sonoră prin lumi, ritmuri și emoții
🎬 Erotica Vol. 5 – Despre senzualitate, umor și curajul de a fi liber
🎬 Trippy Night – Un trip lucid prin istorie, feminitate și fragilitatea lumii