Interviu cu Nicolae Molnar, Fondator și Administrator, PGC SECURITY EXPERT
Ați absolvit Dreptul în anul 1997. Când ați decis să urmați cariera de Manager de Securitate și Consultant de Securitate? Cum au fost primii pași după crearea firmei / firmelor?
Nicolae Molnar
Eu am început această meserie în anul 1992, pe data de 2 aprilie. În orașul meu natal, Reghin, la o discotecă, unde se căutau baieți care fac sport și care doresc să lucreze. Acesta a fost primul meu contact cu meseria și nici nu îmi trecea prin cap care vor fi urmările.
În octombrie 1992 am început Facultatea de Drept în Târgu Mureș (inițial) și m-am angajat la firma Protguard SRL din București, la punct de lucru din Târgu Mureș. Îmi oferea posibilitatea să urmez cursurile și să obțin niște bani. De atunci îmi plăcea ceea ce fac și făceam cu plăcere.
Datorită contextului din acea perioadă (acreditare facultate), majoritatea colegilor ne-am transferat în București. Eu am continuat să urmez această meserie care ulterior a devenit o pasiune, lucrând pentru aceeași firmă în diverse obiective: concerte, saloane auto, gardă de corp etc.
În 1997 am revenit parțial în Târgu Mureș și am redeschis punctul de lucru al firmei Protguard, fiind numit Șef punct de lucru. Ulterior am avansat la director Filială și Director Zonal pe Transilvania, iar în 1999-2000 am primit propunerea de la patronul firmei Protguard SRL să mă asociez cu el într-o firmă nouă (Protguard Mureș SRL) care să activeze pe zona Transilvania. După o extindere destul de mare și ieșirea din pierderea inițială, asociatul meu a hotărât să mă înlocuiască din calitatea de administrator și Director General, fără nicio discuție prealabilă. Asta se întâmpla la începutul anului 2001. Atunci a fost momentul în care am decis că vreau să urmez această meserie. Pe atunci nu exista conceptul de Manager de Securitate.
În 2001 am pus bazele primei firme, Protguard Company. În 2002 am înregistrat marca PROTGUARD COMPANY PGC pe numele meu și am luat-o de la început încă o dată. 24 ore eram dispecer, 24 de ore eram agent de intervenție, pază și transport valori și 24 de ore eram Manager.
Am avut o discuție cu clienții mei și i-am întrebat cu cine vor să lucreze, cu mine sau cu oamenii fostului meu asociat și datorită seriozității și implicării mele personale au rămas cu mine. Banca Transivania este unul dintre primii clienți, de 23 de ani fac servicii pentru ei, în special Transportul de bani, așa am început, în perioada 1997-2020. Încă lucrăm împreună.
Când ați avut cel mare mare număr de angajați?
Momentul cu număr maxim de personal, aproximativ a fost de 200 agenți pe care îi coordonam în 2007-2008, când datorită crizei din perioda respectivă nu reușeam să încasez banii și am preferat onorabil să îmi cer insolvența și ulterior falimentul pe această firmă.
Dar povestea nu se încheie aici. Am fondat o altă firmă în 2005 pe care avem doar clienți buni plătitori și mai serioși și am supraviețuit crizei, falimentului și îmi continui activitatea și azi.
Pe la începutul anului 2012 am auzit de la niște vechi colaboratori din București că se vor organiza cursuri de Manager de Securitate și am fost atras de idea de perfecționare în domeniu și asa a început o altă etapă, etapa dezvoltării personale ca și profesionist. În 2013 am făcut cursul de Consultant de Securitate și în 2014 cursul de Evaluator de Riscuri la Securitatea Fizică.
Aveam din 2007 o firmă care se ocupă de școlarizarea Agenților de Pază și care oferea și consultanță de securitate clienților. Până atunci, clienții s-au obișnuit să ne solicite să le întocmim noi toată documentația necesară serviciilor de pază, gratis. Am creat firma pentru a oferi contra cost aceste servicii.
În 2012 am suspendat activitatea de școlarizare și m-am axat exclusiv pe servicii de consultanță, manageriat de Securitate și așa am ajuns să fiu ales de două ori câștigătorul trofeelor OSPA România, în 2017 și 2019. A fost o situație unică în această organizație globală când cineva câștigă trofeul la aceeași categorie de două ori). Noi suntem unul dintre principalii transportatori de valori din Ardeal.
Aceste performanțe se datorează în primul rând perseverenței, muncii în toate etapele meseriei, studiilor, cursurilor permanente în domeniu și nu în ultimul rând mentorului meu – să îi spunem “Domnul Gabi” – de la care am învățat foarte multe și care a avut răbdarea să îmi explice în detaliu diverse situații, ante și post eveniment.
Cât de greu este să formezi și să menții angajații în acest sector?
Foarte greu. Din perioada mea de începuturi (1997- Șef filiala Mureș) mai am un singur om, iar din perioada 2001 mai am 5 agenți.
Am reușit să mențin angajații prin respectarea promisiunilor, munca “cot la cot” alături de ei, înțelegerea problemelor lor. Practic ei crează un nucleu de bază pe care pot reconstrui mereu structura. Formarea lor este foarte greoaie în ultimii ani datorită multitudinii firmelor din domeniu și a școlarizării superficiale din ultimii ani. Agenții migrează de la o firmă la alta, sunt “un fel de traseiști politici”, în funcție de ce li se promite (50 lei în plus, etc.) dar de cele mai multe ori revin la noi.
Ce potențial de creștere există pe această piață, având în vedere nivelul statelor dezvoltate? În ce subdomenii considerați că putem avea o dezvoltare accelerată?
Din punctul meu de vedere nu văd o evoluție la nivelul agenților de pază, datorită în primul rând a lipsei de forță de muncă (40-60 ani), a slabei calificări profesionale, a lipsei de interes pentru ceea ce fac și nu în ultimul rând a costurilor ridicate de salarizare și care de cele mai multe ori nu sunt actualizate de către beneficiari (care te constrâng să găsești forță de muncă de slabă calitate. Să nu dezvolt foarte mult subiectul.
Dar statul român ar putea face ceva în acest sens, să reglementeze niște prețuri minime calculate exact pe costuri și “tu ca și manager”, dacă ești bun și oferi servicii de calitate să crești aceste prețuri minime pentru a face profit. Până la urmă acesta este scopul unei afaceri: crearea de profit.
O dezvoltare accelerată o văd deja în sistemele de securitate electronică, de câțiva ani este o creștere mare în acest sens. Este o investiție mai mare la început, dar care se amortizează repede comparativ cu costurile lunare cu paza.
Avem și un mare noroc, acela că “infractorii mai performanți“ au plecat din țară și aici au rămas cei care nu se pricep foarte bine la sistemele de securitate, având în vedere că beneficiarii în marea lor majoritate nu doresc să investească în echipamente de securitate performante și nici nu ascultă sfaturile privind amplasarea echipamentelor.
Un exemplu: Am fost solicitat să efectuez o evaluare de risc la un depozit de fier vechi. Patronul se plângea că deși are sistem de alarmă, camere video și bariere IR (infraroșii), are furturi de fiere vechi din curte. La o verificare preliminară am observat că sistemul de alarmă perimetral nu avea senzorii adecvați pentru exterior (și semnalizau multe alarme false), barierele cu IR nu erau montate potrivit locației (elementele infractoare treceau cu fierul peste facsicolele laser) și nu avea iluminat suficient în perimetru (camerele înregistrau dar datorită calității slabe ale echipamentului și a iluminatului se vedeau doar siluete fără posibilitatea de a recunoaște persoanele). Am reconfigurat barierele cu IR (la o distanță și înălțime corespunzătoare pentru a limita masiv furtul de fier, am schimbat senzorii de exterior și am montat camere video ascunse la o înălțime medie de 1,70 metri pentru o înregistrare cât mai frontală a fețelor. Și, miracol, în câteva zile au fost prinse câteva elemente infractoare și beneficiarul a avut o reducere a furturilor cu 80-90%, prin simpla reconfigurare a sistemelor de securitate.
Dacă faci o balanță între pierderi (furturi) și costuri cu servicii de pază umană, în unele domenii de activitate ieși mai bine fără paza umană.
Văd o dezvoltare și în sectorul transportului de bani și bunurilor de valoare, deși există tendința la nivel mondial de eliminare a lucrului cu cash. La noi, marea majoritate a oamenilor are nevoie să “simtă“ cash în buzunare. Observând piața din alte țări europene, transportul de bani supraviețuiește onorabil.
Aveți un portofoliu de clienți extrem de vast. Din ce sectoare economice provin aceștia? Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă companiile și instituțiile în privința securității fizice?
Din sectorul privat în proportie de 100%. Multinaționale, companii naționale, producție, servicii, retail, notari, etc. Nu prea îmi place să lucrez pentru statul român. Dar aștept oferte serioase.
Sunteți un evaluator de risc cu mare experiență. În ce constă o evaluare de risc? Dar un audit de securitate la un client sau la un potențial client?
În primul rând, pentru o evaluare de risc trebuie să identifici mai multe elemente: locația, istoricul evenimentelor, situația actuală a sistemelor de securitate, gradul de risc, dorințele beneficiarului, apetitul beneficiarului la risc și nu în ultimul rând cadrul legal. Iar pentru un audit de securitate trebuie să analizezi istoricul serviciilor de securitate, incidentele de securitate, prejudiciile, evaluarea costurilor raportat la prejudicii, cadrul legal, intențiile beneficiarului, propuneri referitoare la viitorul securității în companie, organizarea departamentului de securitate, etc.
Cu ce se deosebește activitatea de asigurare a securității fizice la o sucursală bancară situată în centrul unui oraș mare de cea desfășurată la un depozit de marfă aflat la marginea localității?
În principiu nu se deosebește foarte mult. La amândouă trebuie identificate nevoile de securitate, situația sistemelor de securitate actuale, riscurile la care se expun și cadrul legislativ care trebuie respectat, chiar dacă nu este actualizată legislația în totalitate.
Banca are nivelul de risc mai ridicat în timpul zilei, din cauza pericolului unui jaf cu risc mare de vătămare corporală, având în vedere eliminarea casieriilor anenajate pentru angajați (casieriile blindate). În schimb, pe timpul nopții cash-ul este închis în seif și timpul în care acesta se poate deschide este mare, timp care permite echipajelor de intervenție să ajungă la locație.
Depozitul are nivelul de risc ridicat după momentul încetării activității, prin efracția în locație. În timpul zilei riscul este mai scăzut, datorită numărului de angajați din locație și a produselor voluminoase de cele mai multe ori (situația trebuie evaluată în parte pe fiecare tip de activitate).
Cum vedeți concurența actuală de pe această piață a securității fizice?
O văd ca pe un lucru foarte bun în general, este bine să ai competitori de calitate, de la care mai înveți ceva. Nimeni nu le știe pe toate, iar experiențele concurenților pot fi benefice în lupta contra și în diminuarea infracționalității.
Eu am mai mulți prieteni consultanți de securitate, evaluatori de riscuri cu care colaborez, mă sfătuiesc, împărtășesc experiențe. Toți (mă refer la grupul de prieteni din domeniu) avem experiențe în diverse situații referitoare la securitate și putem găsi soluțiile optime pentru liniștea și siguranța beneficiarilor noștri.
Dar pe de altă parte există și concurență “rea”. Diverși oameni care au văzut o oportunitate în acest domeniu și s-au reprofilat, însă nu au experiență suficientă, sau au lucrat în anumite “servicii”, în spatele birourilor și au impresia că știu totul.
Poate că unii știu cadrul legislativ perfect, dar fără experiența din teren nu te ajută deloc să potrivești legea cu realitatea. Dar cel mai grav este că oferă servicii de slabă calitate, la prețuri foarte mici (200-300 de lei pentru o evaluare de risc la o entitate mică – magazine de colț de bloc, insulă în mall -, când un preț normal ar fi aproximativ 750 – 1.000 de lei, bazându-se pe neștiința beneficiarilor și pe dorința acestora de a plăti cât mai puțin și neinteresându-i calitatea, care în timp le crește riscurile, costurile, pierderile și nu în ultimul rând le scade profiturile.
Ca mic exemplu: De cinci ani sunt Manager de Securitate la o mare companie multinațională la care am ajuns întâmplaăor pentru a oferta o reevaluare de risc. Am avut o discuție cu directorul general referitor la reevaluarea veche și i-am pus mai multe întrebări referitoare la securitatea fabricii. Mi-a arătat evaluarea veche care avea aproximativ 70 de pagini (impresionant la prima vedere) și am răsfoit-o. Am constatat că evaluatorul care a întocmit-o (un fost cadru militar pe care îl cunosc de aproximativ 20 de ani) a făcut tot posibilul să facă un adevărat roman din “esență puțină”, adică cuprinsul avea 7 pagini, chestionarul de securitate aproximativ 15 pagini, poze aprozimativ 30 de pagini, copii după toate descrierile echipamentelor de securitate, schițe, hărți, dar la capitolul concluzii și măsuri avea o pagină. Măsurile au fost trecute “că nu ieșea procentul la grilă“ și trebuia să scrie ceva și el, să iasă grila acceptabilă. Dar în realitate măsurile reale nu au fost trecute și nici problemele reale nu au fost identificate, iar incidentele de securitate au continuat.
Văzand directorul general modul în care pun întrebările și modul în care i-am identificat real problemele de securitate, m-a întrebat dacă nu mă interesează să fiu managerul lor de securitate pentru un an și să reglementez problemele lor. Am reușit în șase luni să reduc furturile cu aproximativ 50% (până în prezent au fost reduse cu peste 90%) și am ajuns la cinci ani de manageriat de securitate, reușind să îl conving să implementeze mai multe măsuri de securitate obligatorii de care avea nevoie specificul lui de activitate. Toate aceste performanțe vin după o experiență de 28 de ani în domeniu, în toate fazele, de la agent de pază la manager.
Cum apreciați legislația din domeniu? Considerați că se impun anumite completări pentru a se elimina aspectele care nu sunt clare 100%?
În principiu este bună, dar are multe lacune care ar trebui umplute. Ideeile sunt bune dar nu sunt complete. Am înțeles de la colaboratorii mei și de la Asociația Națională a Evaluatorilor de Risc (ANERSF) că se lucrează la modificarea legislației în vigoare, prin explicitarea și simplificarea formalităților legislative.
Cum colaborați cu autoritățile locale pentru asigurarea pazei obiectivelor stabilite?
Colaborez foarte bine. Sunt niște oameni profesioniști cu multă vechime în domeniu și care răspund prompt solicitărilor venite din partea noastră. Mă refer la cei din zona mea mai intensă de activitate, Transilvania.
Cum vedeți viitorul parteneriatului dintre firmele de pază și societățile de asigurări?
Este esențială colaborarea cu firmele de asigurări. Unele firme de asigurări, prin brockerii lor încep să ne solicite părerea privind gradul de risc la care se află diverse entități posibili asigurați ai lor. Încearcă să le găsească tipurile de asigurări în funcție de recomandările noastre și le impun și viitorilor asigurați / clienți să implementeze măsurile sugerate de noi pentru a limita riscurile de incidente de ambele părți.
Ar fi recomandat ca fiecare firmă de asigurări să aibă cel puțin un consultant de securitate zonal care să îi consilieze referitor la riscurile de securitate pe care le asigură.
Făceați referire la o întrebare anterioară despre un depozit în afara orașului, aici înainte de a încheia polița de asigurare și asigurătorul și beneficiarul ar trebui să înțeleagă riscurile pe care și le asumă sau nu sau ce ar trebui să facă pentru a avea o poliță mai avantajoasă financiar și asigurătorul un risc mai mic de a plăti o despăgubire.
Cum apreciați activitatea instituțiilor care reglementează profesia de agent de pază și securitate și activitatea firmele de profil?
Instituțiile au o activitate OK, dacă vă referiți la instituțiile statului care crează cadrul legislativ și normele pentru desfășurarea activităților sus menționate.
În schimb, instituțiile private, cele care fac efectiv formarea profesională a agenților din domeniu, nu văd decât oameni înscriși, banii luați și gata diploma, mergând pe premiza că meseria o vor învăța după ce se apucă de muncă agenții.
Din păcate mulți agenți de pază nu au cunoștințele esențiale, nu li se explică principiile meseriei de agent de pază.
La începuturile firmei, din 2007 până în 2009, am școlit aproximativ 300 de agenți de pază. Am avut lectori dedicați care își făceau cu plăcere datoria și aveau răbdare cu agenții.
Erau și agenți cu mult mai interesați de viitoarea lor meserie și veneau la cursuri, făceau practică cu plăcere în obiectivele de pază sau intervenție.
Acum mulți nici nu mai merg la cursuri, vor doar adeverința că s-au înscris la curs pentru angajare și se prezintă la examen cu răspunsurile gata completate.
Din acest motiv am renunțat la școlarizarea agenților de pază, din lipsa de interes a oamenilor interesați să devină agenți de pază.
Deși un agent bun de pază ar putea câștiga foarte bine daca își face datoria profesionist și își dă interesul ca beneficiarul să aibă cât mai puține pierderi. Cunosc agenți de pază care au salarii de aproximativ 4.000 de lei/lună și care sunt respectați de către beneficiari.
Și asta începe de la formarea lor profesională ca și agenți de pază.
Unde se poate specializa un agent de pază și securitate și un consultant în securitate fizică?
Există o multitudine de firme private și Camere de comerț care școlarizează agenți de pază în fiecare județ, doar trebuie să știi să alegi la care să mergi să te înscrii.
La partea de specializări de securitate (consultant, manager, evaluator) sunt mai puține firme de profil care școlarizează, dar majoritatea lor sunt formate din foste cadre din structurile statului (Armată, Poliție, SRI) care probabil sunt foarte buni profesioniști în domeniile lor, dar ca și pedagogi în aceste domenii sunt mediocrii. Cu părere de rău spun asta. Bineînțeles sunt și excepții.
Eu de exemplu am urmat cursurile de: Consultant de Securitate, Manager de Securitate și Evaluator de Risc la București, am făcut naveta între Târgu Mureș și București multe weekenduri prelungite (vineri-duminică seara) și la fel și alți colegi (mulți dintre ei de la multinaționale, bănci, etc). Am avut parte de lectori cu mare experiență și din cadrul structurilor menționate, dar cu multă experiență și în privat, de la care am avut de învățat și care ne-au consiliat și ulterior terminării cursurilor și care au reușit să formeze o adevărată echipă între colegii de la curs (majoritatea rămânând prieteni și acum, dupa opt ani de la finalizarea primului curs de Manager de Securitate).
Ce așteptări aveți pentru evoluția acestei profesii, ținând cont de impactul tehnologiei și de exigențele clienților?
Eu cred că datorită evoluției pieței de servicii de securitate toți cei care fac această meserie trebuie să aibă o experiență vastă în serviciile private în toate domeniile aferente (de la agent de pază la agent de intervenție, la agent transport valori, la dispecer și montator de sisteme de securitate și să încerce să înțeleagă corect principiile de bază din securitate.
La fel de bine pot excela și cei veniți din structurile statului dar care lucrează pe domeniul respectiv (în apăraee, sisteme de securitate, jandarmerie, etc.) și nu oricine care a lucrat în diverse structuri și are o funcție (colonel, comisar, general, etc.) știe ce are de făcut în jungla din acest domeniu.
Concluzia este că trebuie să devii profesionist în securitate și nu doar să ai impresia asta.
Mă voi axa pe domeniul consultanței, manageriatului de securitate și pe serviciile de transport de valori. Nu cred că serviciile de pază umană, așa cum sunt ele acum, mai au un viitor pe termen lung. Cred că în 3-5 ani, 80% din serviciile de pază cu agent vor dispărea.
Eu mă uit la două lucruri: la calitatea oamenilor și la costuri și observ un trend, acela că în timp ce costurile cu forța de muncă au crescut abrupt, calitatea oamenilor care vin în industrie scade, ceea ce înseamnă că, așa cum este ea acum, paza nu mai este eficientă. Avem mare nevoie de o cultură în securitatea privată. Tehnologia va avea un rol central și va fi catalizatorul sinergiilor din domeniul nostru. Paza va fi făcută de un om care supraveghează echipamente și echipaje mobile, concentrate pe zone de aproximativ 5-10 km pentru a fi eficiente, care vor interveni strict atunci când situația o cere.
Industria securității a început de mult să se reinventeze în acest sens. Ce are, însă, de făcut acum industria de Securitate este să-și învețe și să-și convingă beneficiarii că mai bine investesc în securitatea electronică decât în pază. În pază „azi ai agent de pază, azi nu mai ai agent de pază” pentru că agentul se hotărăște brusc să plece fără explicații, în schimb sistemul electronic rămâne.
Ce trebuie făcut este implementarea unor cercuri de securitate concentrice, care includ și securitatea electronică și, mai ales, securitatea informațională. Ideal este să reușești un mix între securitatea fizică, cea electronică și informațională, plus o poliță de asigurare corespunzătoare.
Din ce state provine tehnologia de supraveghere video și IT pe care o folosiți? Vedeți posibil ca producătorii locali să aibă pe viitor o felie mai mare din acest tort?
În linii mari sistemele de supraveghere video vin din China, sunt câteva firme imense la nivel global care produc echipamente performante, fiabile și ușor de personalizat.
Pe partea de sisteme de antiefracție cu o firmă din Canada, iar IT din China și SUA.
Pe partea de sisteme perimetrale lucrez cu tehnologie din Israel.
Am încercat în acești 28 de ani de experiență diverse tehnologii și echipamente și nu întotdeauna cea cu prețul cel mai mic este și cea mai bună.
Am căutat să fie echipamente durabile, ușor de întreținut, ușor de setat, ușor de făcut up-date la ele.
Am încercat și produse din România, dar specific românesc este să facem produse greoi de manevrat fără suport tehnic, făra service rapid, etc. Mă refer la sisteme de securitate și video, la accesorii pentru sisteme. Am avut parte și de experiențe bune, comunicatoare Seka, etc.
Dar poate nu am încercat tot ce este produs în Romania, însă sunt dispus să testez.
Am preferat să merg pe un drum experimentat și testat în timp.
Cum a modificat GDPR-ul viața companiei și a angajaților dumneavoastră?
GDPR-ul nu a modificat cu nimic viața companiei. Reglementările privind securitatea datelor cu caracter personal erau făcute probabil din “defect profesional“. De multă vreme și accesul la aceste date era limitat și asumat contractual de către prestatori (firma de contabilitate, resurse umane, etc.) și datele cu caracter personal erau și sunt folosite doar cu temei legal.
Unde vă vedeți peste 5 ani, ca dimensiune a business-ului, anvergura clienților și poziționarea în piață?
Peste 5 ani mă văd făcând exact același lucru pe care îl fac cu plăcere de 28 de ani, la un nivel mai mare cu aproximativ 25% decât acum.
Voi încerca să le ofer clienților și potențialilor clienți sfaturile necesare privitor la problemele de securitate sintetizate din experiența mea, bineînțeles contra cost.
Poziționarea pe piață o va face experiența și seriozitatea cu care sunt tratați clienții și cred că doar ei, CLIENȚII o vor face. Cea mai bună „reclamă” este recomandarea directă a beneficiarului. Pentru mine, personal, care am luat-o de jos în această meserie, de la agent de pază și până la director a două companii din domeniu, contează foarte mult și că nu am trecut prin această „ meserie” ca un pasager clandestin, care trece fără să lase nimic în urmă.
Cum vedeți viitorul analizei de risc la securitatea fizică?
Lumea, încet-încet, începe să înțeleagă despre ce e vorba cu evaluarea riscului la securitatea fizică și noua legislație în domeniu. Poate mai trebuia – și încă trebuie – explicat mai bine. Suntem câțiva – oameni, firme (aproximativ 2.000 de evaluatori la peste 1,2 milioane de firme, cu multe puncte de lucru, bănci, retail) – care, prin natura experienței noastre anterioare putem să-i consiliem pe beneficiarii serviciilor noastre ce se poate face pentru a-și gestiona riscurile de securitate. Să fie clar, securitate absolută, 100%, nu există.
Ce le recomandați antreprenorilor care doresc să se alăture acestei piețe, a serviciilor de securitate fizică?
Să încerce să intre pe această piață a consultanței și a manageriatului după ce dobândesc experiență în domeniu de la un nivel cât mai jos. Nu obții experiență dacă citești ceva și nu înțelegi să explici și să pui în practică.
Eu am o vorba de duh: ”SUNT MULȚI BUCĂTARI CARE ȘTIU SĂ FACĂ CIORBĂ, DAR SUNT PUȚINI CARE ȘTIU SĂ ÎI DEA GUSTUL POTRIVIT CIORBEI”.
Interviu apărut în revista Club Antreprenor, ediția I
